Pe munte, cu demonii în rucsac și limba de-un cot
Era sfârșit de pandemie și simțeam că ne trebuie altceva. Nu mai aveam aer, ne era dor de viață și nu mai încăpeam între pereții de acasă. Așa că ne-am luat bocancii, un rucsac cam prea plin, ceva curaj și o lipsă cruntă de antrenament — și-am pornit spre munte. Prima drumeție oficială. Spoiler alert: Ne-au ieșit limbile de-un cot. Dar în liniștea aceea din pădure, în respirația grea și pașii mărunți, am descoperit ceva ce nici nu știam că ne lipsea: bucuria drumului! De-atunci…