Dacă ai principii, ajungi la timp la o întâlnire. Și e nasol că trebuie să ceri socoteală celorlalți care-și arogă dreptul de a întârzia la aceeași întâlnire 13, 45 sau 4859 de minute. Că doar ei au probleme și doar ei au situații neprevăzute care-i determină chiar să sară peste o întâlnire confirmată cu cu mult înainte. Și, cum spuneam, e nasol să le bați obrazul celor de tipul ăsta, pentru că tot tu ești ăla care nu înțelege … Dacă ai principii, ai cel…
Sunt atât de bun la respectat promisiuni pe care mi le fac mie însumi încât pentru binele propriu mi-am impus să nu-mi mai fac promisiuni. Și asta, deși este sezonul, nu este o rezoluție de an nou. În 2015 mi-am dovedit încă o dată că sunt dezastruos în am î ține de cuvânt cu mine însumi. Și cele 3 dorințe de la începutul anului, rămase 100% neîndeplinite și acum la sfârșitul lui sunt dovada vie. Aproape că habar nu am cum mă văd, cum mă…
După ce am citit prima oară cartea asta, prima impresie a fost una de „ăăăă, cum de nu avem un film pe ideea asta?”. Am recitit-o lunile trecute când am aflat că Show Case (Continuum, Outlander, Satisfaction) pregătește o mini-serie TV bazată pe acțiunea romanului lui Arthur C. Clarke. Ca un mic preambul, Childhood’s End este genul de roman SF care te face să te îndrăgostești de lumea științei fantastice în care totul poate fi posibil, dacă nu mâine atunci sigur poimâine cel târziu. Sau în care…
Mă știți că-s tată de fete 24 de ore pe zi și, uneori, în funcție de horoscop, chiar și mai mult în week-end-uri. Am scris și-am citit și mai multe despre cum să fii un tată de fete mai bun, mai aproape sau doar mai tată. Dar ce-am văzut, și veți vedea și voi mai jos, nu are termen de comparație. Este scrisoarea unei fete nenăscute către tatăl ei. Începe cu: #dearDaddy I just wanted to thank you for looking after me so well, even…
Dialogul de mai jos închide filmul The Stanford Prison Experiment. Scos din context poate nu transmite cu aceeași putere mesajul dar faceți un exercițiu de a-l înțelege. Deținut: Ştiu că eşti de treabă. Gardian: N-ai de unde să ştii. Deținut: Ba ştiu. Ştiu! Gardian: De ce mă urăşti atunci? Deținut: Fiindcă ştiu ce poţi deveni. Gardian:Dacă erai în poziţia mea, ce făceai? Deținut: Nu ştiu. Nu-ţi pot spune. N-am fost. Nu cred că aş fi fost. Nu cred că eram aşa inventiv ca tine. Nu mi-aş fi folosit aşa de mult imaginaţia. Înţelegi? Gardian: Da.…
La mulți ani Românie are după 25 de ani de libertate urlii în continuare DEMOCRAȚIE. Românie în care dreptatea este mai ieftină decât suta de icre negre. Românie în care harta autostrăzilor este fabuloasă dar doar pe hârtie, în realitate numărul kilometrilor de autostradă scăzând în 2015 față de 2014. Românie locul în care mai mult de 50% din weceurile românilor sunt în fundul grădinii. Românie țara în care indiferența ne ucide doar pentru că ieșim din rând #colectiv. Românie țara în care numărul medicilor va fi…
N-am încredere în șamani, vraci, vrăjitori, făcători de bine, vindecători de toate cele. Nici măcar în versiunile lor moderne mentaliști, iluzioniști, psihologi sau psihanaliști. Am încredere c-am ajuns să mă cunosc suficient de bine, știu ce am și unde, îmi re-cunosc lipsurile deși pare că nu fac nimic să mi le acopăr. N-am nevoie de un străin care să-mi spună cine sunt, de unde vin, unde vreau să ajung și mai ales de ce și pe unde s-o iau. Mda, poate că nu-i chiar OK…
Eu chiar vreau să se interzică rocku’ în România. Și, dacă se poate, nu doar în România ci în toată lumea. Dacă am identificat sursa tuturor problemelor, vinovatul pentru eșuarea balenelor albastre și factorul determinant pentru încălzirea globală atunci, da, sunt de acord să-l interzicem. Pe tot! De tot! Ar merita să ne sacrificăm noi câțiva pentru fericirea universală, nu? Plus că am și salva-o pe Loredana de un linșaj într-o piață, mai ales zilele astea, frumos de plină sau pe peretele vreunui rocker mai nebunatic. Cu…
Nissan IDS Concept nu are cum să nu te excite. Viitorul, așa cum și-l imaginează japonezii, sună mai mult decât bine. Partea puțin mai grea acum este acum să-l dea jos de pe planșete, să-l bage în laborator și, cât mai repede, să-i dea drumul să zburde printre noi. Sau cum ar spune poetul nenăscut pe meleagurile mioriței shut up, and take my money.
A mai trecut încă o lună de la ultima postare și doar absolut întâmplător am mai trecut și eu pe aici. Ocazie cu care am zis să mă țin de bunul obicei pe care instaurasem cândva și anume să mă laud. Cu ce-am mai făcut, ce-am mai realizat și, de data asta, unul dintre motivele pentru care aproape că m-am lăsat de blog. Nici de data asta nu mă laud cu femeia din poză ci, din nou, cu o mașină: INFINITI Q30. Sunt alb-negru astea…
Cel mai tare concert al vreunei trupe românești pe care am avut norocul să-l văd a fost undeva acum mai bine de 15 ani. A fost la Sindicate, eu eram în spate (la lojă :P) lângă sunetiști și la final am fost în culise și i-am cunoscut pe cei care timp de 2 ore ținuseră sala în picioare. Nimic din ce am mai văzut înainte sau după nu s-a mai ridicat la nivelul acelei seri. Nimic! Despre concertul celor de la Iris vorbeam. Iar când…
Nu știu cum se vede din spatele gardului și nici nu mă mai interesează. Doar pentru că ce-i în curtea mea mă privește doar pe mine și pe ai mei. Până acum, e bine. Ce-o mai fii de mâine încolo sau dacă o să schimbe și altceva decât prefixul, vom trăi și vom vedea 🙂
Imposibil să nu știi poza asta. Soldatul sovietic călcând în picioare cel de-al treilea Reich și stabilind, cu fapte, superioritatea comunismului în fața putregaiului vestic. Povestea filmului Child 44 îl urmărește pe protagonistul pozei, ajuns peste ani mare în poliția mai mult sau mai puțin secretă a Mamei Rusia. Nu sunt crime în Paradis. Nu pot exista omucideri în Paradis. Ştiţi că nu există asasini în Paradis. Paradisul în care zeci de mii de oameni mureau zilnic de foame, frig, frică sau alte întâmplări nefericite…