Dialogul de mai jos închide filmul The Stanford Prison Experiment. Scos din context poate nu transmite cu aceeași putere mesajul dar faceți un exercițiu de a-l înțelege.
Deținut: Ştiu că eşti de treabă.
Gardian: N-ai de unde să ştii.
Deținut: Ba ştiu. Ştiu!
Gardian: De ce mă urăşti atunci?
Deținut: Fiindcă ştiu ce poţi deveni.
Gardian:Dacă erai în poziţia mea, ce făceai?
Deținut: Nu ştiu. Nu-ţi pot spune. N-am fost. Nu cred că aş fi fost. Nu cred că eram aşa inventiv ca tine. Nu mi-aş fi folosit aşa de mult imaginaţia. Înţelegi?
Gardian: Da.
Deținut: Aş fi fost un gardian. N-aș fi fost o aşa capodoperă.
Gardian: Nu văd de ce a rănit. A fost degradant, dar au fost micile mele experimente…
Deținut:Micile tale experimente?
Gardian: Da.
Deținut: Spune-ne despre ele.
Gardian: Făceam experimentele mele.
Deținut: Spune-mi. Sunt curios.
Gardian: Bine. Voiam să văd ce fel de abuz verbal pot suporta oamenii înainte să obiecteze, înainte să riposteze.
A fost surprinzător. M-a surprins că nimeni n-a spus nimic pentru a mă opri. Nimeni n-a spus că sunt bolnav pentru ceea ce spun. Nimeni nu mi-a pus la îndoială autoritatea. M-a şocat.
Am început să … Am început să abuzez de voi aşa mult. Să devin vulgar. Şi nimeni nu spunea nimic.
În anul 1971 un grup de 24 de studenți ai universității Stanford acceptă pentru o sumă de bani și sub îndrumarea unuia dintre profesorii de psihologie ai universității, să participe la un experiment privind comportamentul uman de fiecare parte a gratiilor. Studenții au fost împărțiți complet aleator în 2 grupe, deținuți și gardieni, urmând ca pentru 2 săptămâni să simuleze condițiile unei închisori improvizate ad-hoc, chiar pe holul uneia dintre facultăți în timpul vacanței de vară.
Turnura neașteptată pe care au luat-o evenimente, escaladarea conflictelor precum și transformarea neobișnuită a majorității cobailor din ambele tabere duce către un deznodământ neașteptat și o încheiere bruscă a experimentului.
Relevanța experimentului nu a fost deloc influențată însă câtuși de puțin de durata acestuia. Concluziile au fost analizate și pe baza lor profesorul Zimbardo, inițiatorul programului, a dezvoltate o serie de teorii viabile și în ziua de azi. Acestea demonstrează că întâmplările recente de genul celor din închisorile americane de la Guantanamo sau Abu Ghraib sau mai vechile și dureroasele noastre amintiri din categoria Sighet, Aiud, Pitești nu sunt datorate în principal soldaților/torționarilor cât o evoluție nefirească datorată sistemului de detenție, în general (de citit, preferabil după vizionarea filmului).
Experimentând puterea șansele de a fi corupt de ea cresc exponențial cu durata, factorul de mărire și gradul de libertate în exercitarea ei. Uitați-vă la ceea ce fac politicienii din ziua de azi, în special la cei aleși de noi din 4 în 4 ani. Uitați-vă la șefii voștri direcți. Uitați-vă la v-au făcut părinții sau la ceea ce le faceți voi copiilor voștri. Uitați-vă în oglindă în fiecare seară!
Eu mă uit și nu-mi place întotdeauna. Fiindcă știu ce pot deveni!