Mândru de Ploiești

Că-s ploieștean și că sunt mândru de asta dacă nu știați, v-o repet vorba unuia dintre foștii mei profesori de la UPG. Toate la noi au un iz aparte, o întoarcem după cum ne place și facem lucrurile după capul nostru că doar suntem Republicani mândri. Evenimentele desfășurate în ultimele 5 zile în Ploiești mi-au reumplut bateriile de patriotism local. Ieftin și bun! Din care-am gustat după poftă și posibilități adică pe săturate. Joi, 30 mai – TEDx Ploiești O prima ediție de excepție care…

Despe ce se întâmplă în Turcia

Câteva precizări în legătură cu ce se întâmplă zilele acestea în Istanbul. Four days ago a group of people most of whom did not belong to any specific organization or ideology got together in Istanbul’s Gezi Park. Among them there were many of my friends and students.  Their reason was simple: To prevent and protest the upcoming demolishing of the park for the sake of building yet another shopping mall at very center of the city. There are numerous shopping malls in Istanbul, at least…

Am adus cupa. Atât!

Au trecut aproape 24 de ore. Ziua magică, cea la sfârșitul căreia aveam să urlăm de bucurie, începuse cu mult înaintea începerii meciului. Aproape în fiecare moment al zilei am încercat să găsesc un titlu pentru acest articol, articolul de după. Sau să găsesc cuvintele potrivite pentru a-l scrie. Știam că după finală cuvintele mele nu or să mai aibă sens. Că, după, nimic nu o să se mai ridice la gradul de paroxism adus de fluierul de final. Am urlat la golul finalei cum…

S-aducem cupa la Ploiești

Orașul fierbe. Oamenii freamătă. Se simte în aer. Se vede pe străzi. Ici-colo atârnă un fular. Prin cartier, am văzut și vreo 2 steaguri. Pe balcon, la respirat. Aerul aici nu mustește a adrenalină așa cum sunt ele obișnuite. Dar tot zâmbesc. Și se flutură vesele. Văd oameni pe stradă și-mi vine să-i salut. Și să-i întreb unde au loc. La peluză? Sau la tribuna 2? Ce inel? Merg cu trenul sau ne vom căuta împreună loc de parcare? Vin cu prietenii sau cu toată…

TEDx Ploiesti 2013 – Reinventarea Comunității

Azi are loc în orașul lui Caragiale prima ediție TEDx Ploiești. Motto-ul ales de organizatori, Reinventarea Comunității, este unul pretențios dar, nu nerealist. Faptul că echipa organizatorică a reușit să treacă peste toate piedicile și să pună Ploieștiul pe harta TEDx mi se pare, în sine, un câștig deosebit. Tot astăzi în Yerba Buena (Argentina), Temuco (Chile) și Washington (USA) au loc conferințe TEDx ceea ce spune multe despre globalizarea evenimentului în sine. În anii ce-au trecut, evenimente TEDx s-au mai desfășurat în România în București, Cluj,…

Visând poza perfectă

Întotdeauna am sperat să prind clipa în care oamenii vor fi acolo la timp ce fac poza perfectă. Doar că poate vremurile sau poate chiar eu nu am fost pregătiți încă. Ravshaniya Azoulay nu doar visează oi electrice poze perfecte ci le și realizează. Portofoliul ei este impresionant uneori, fascinant pe alocuri și tulburător nu rareori. Dacă. Cu cineva. Noi.    

Săptămâna sabatică

7 zile în care să nu intru pe blog este cea mai lungă perioadă din cariera mea de blogger. Săptămâna sabatică a fost nu neapărat dorită sau obligatorie dar, bine venită. Departe de lumea zilnic dezlănțuită mi-am permis să uit parola de la blog, să dau ignore twitter-ului și să intru pe FB o dată la 3 zile. M-am afișat peste tot cu aparatul de gât, am dat check-in-uri prin locurile cele mai dubioase pe unde niciunul din prietenii mei n-au fost (și nici n-or…

Ploieștiul invadează capitala

La mine în oraș, renaște o legendă. Era și timpul, era și cazul. Republica Ploiești revine la viață într-o tribună a stadionului Ilie Oană. 11 băieți aleargă dup-o minge și câteva zeci de mii îi venerează. Ploieștiul freamătă înaintea fiecărui meci de acasă. Râuri galben-albastre se scurg toate într-o singură direcție. După care urmează liniștea de 2 ore. Rezultatele adună fani. Este și normal, adrenalina este mai intensă când câștigi. Indiferent ce o să fie anul viitor, stadionul rămâne. Fanii, cei care fac spectacolul din…

3 ani în plus

3 ani. 1.096 de zile. 26.304 de ore. 1.578.240 de secunde. Sunt milionar deja 🙂 Sunt cu 3 ani în plus mai bun. Și mai frumos. Și, doar uneori, mai deștept. Am câștigat 3 ani. Cu soare și ploi, cu oameni vechi și noi și fapte asemenea lor. Sărbătoresc cei 3 ani aproape în fiecare zi. Sărbătoresc trăind, ce bine sună! Dedicația-mi obișnuită acestei zile, spune că Lucrurile bune, vin dacă le-aștepți/ Nu renunța la vise, cândva o să regreți. Pur și simplu!

Războiul stelelor … nostalgice

De când m-a somat Radu să las (deoparte) nostalgia pentru ce-a fost și să trăiesc doar în prezent, m-am conformat. Mi-a fost greu dar un asemenea sfat de la un așa blogger cunoscut și stimat se execută, nu se discută. Recunosc, de atunci viața mea n-a mai fost la fel dar am învățat să trăiesc cu asta. Și pot spune că mi-era chiar bine până când … am cedat. Ispita mi s-a arătat și slab și neputincios cum sunt de la o vreme (vârsta deh!) nu…

De ce scriu zilnic

Pentru majoritatea a scrie a fost întotdeauna o corvoadă. Un exercițiu simplu l-am perceput la vremea lui ca pe un chin. Ne-am obișnuit cu a copia încât ne-a intrat în sânge. Am uitat că trebuie să învățăm zilnic să inventăm alăturări de cuvinte. După 6 ani și aproape 3000 de posturi scrise pe blogul ăsta motivația de a scrie zilnic încă nu a dispărut. De ce? I recommend daily writing for anyone, not just writers. Here’s what I’ve found from my daily habit: Writing helps…