am mai înţeles un lucru. nu acum, mai demult. în afară de foarte puţine excepţii notabile, oamenii nu-şi schimbă mentalitatea. o societate avansează prin generaţii care se formează şi gândesc direct altfel, nu prin oameni care îşi schimbă modul de gândire. De aici despre Școala altfel și expoziția Human Body precum și despre lipsa de atitudine ori derapajele mentale ale unor oameni prea înguști pentru vremurile pe care le trăim.
Săptămâna asta Katia mea are în programul școlar noua invenție pedagogică Școala altfel. Care nici măcar nu se mai cheamă Școala altfel ci, de anul ăsta (al 2-lea/ al 3-lea de implementare?), Programul Să știi mai multe, să fii mai bun! Marile succese trebuie să ne bântuie încă din frageda pruncie urmașii, în bunul spirit idiocra-cinic al guvernărilor indiferent de culoare. Pe scurt, cum s-a desfășurat această săptămâna altfel pentru fii-mea: luni – a intrat cu 45 de minute mai târziu și a ieșit cu 55…
De 3 luni citesc o carte. Are 156 de pagini, format de buzunar. N-are poze și pe fiecare pagină este cel puțin un titlu. Paragrafele sunt aerisite și alineatele-s multe. Deh, esențele tari se păstrează în sticluțe mici. De 3 luni citesc la cartea asta și nu mă îndur s-o termin. Mi-am făcut un ritual zilnic în cadrul căruia într-o jumătate de oră citesc câteva pagini și apoi privesc din plin în gol, încercând să le rumeg. Cam cum aș savura o țigară bună. De…
Dincolo de campaniile plătite cu bani grei și care își doreau să ne învețe ce, când, cum și de ce să mâncăm ce vor ei să mâncăm, mi-a rămas în cap găselnița de obiceiuri sănătoase. Și, fără voie, m-am trezit într-o zi gândindu-mă la înșiruirea de obiceiuri sănătoase cu care inconștient îmi condimentez viața. Mă țin de-un hobby Blogul de față figurează, de mai bine de 6 ani, pe prima poziție la capitolul hobby. Fie ploaie, fie vânt, cu pletele din ce în ce mai departe…
Citind un interviu cu Alex Ștefănescu despre Nichita mi-am adus aminte că astăzi cel mai frumos dintre ploieșteni ar fi împlinit 80 de ani. Și că anul ăsta se vor împlini și 30 de ani de la moartea sa. Numai cifre rotunde, în acest an cu 13, pentru cel mai cunoscut prenume masculin românesc. Și pentru că poezia este întotdeauna o stare out of the box, mai jos o mostră de Nichita, Necuvintele. El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete. Eu am întins spre…
A fost dragoste la prima vedere. Încă de la prima întâlnire m-a fermecat iremediabil. Deși nu cea mai arătoasă, nici cea mai prezentabilă, deloc ușor accesibilă și nicidecum ieftină n-aș înlocui-o cu nicio alta. Îmi plac personalitatea, eleganța și naturalețea ei suficient de mult încât toate care nu-s ca ea să nu mă mai facă să simt nimic. Deși a fost ceva visceral se pare că alăturarea noastră a fost scrisă-n stele. Drumurile nu puteau să nu ni se încrucișeze la un moment dat în…
Dacă ai avea puterea ce le-ai oferi oamenilor din jurul tău? Celor dragi ție ca și dușmanilor? Șefilor de la serviciu sau foștilor colegi de generală de-a valma? Vânzătoarei de la chioșcul de pâine și politicianului proaspăt ales în colegiul tău? Fără resentimente, fără ipocrizie, fără să ceri nimic în schimb sau să regreți c-ai dat deși nu merita? Eu, dacă aș avea puterea, v-aș da bucuria de a fi fericiți alături de ce-i pe care aveți aproape, în fiecare clipă a vieților voastre.
Ultimul drum este pavat cu lacrimi. Pentru ce s-a întâmplat sau pentru că s-a terminat. Pe ultimul drum se merge încet. Și suntem singuri. Cu mintea dincolo de noi. Așteptând minunea. Ultimul drum îl parcurgem plini de speranță. Că am scăpat sau că o să ne fie mai bine. Pe ultimul drum suntem dureros de sinceri. Pentru că la capătul lui nu știm decât ce se termină nu și ce începe. Cât ține ultimul drum ne facem socotelile. Pe cine am iubit, pe cine-am fi putut…
Ieri a fost un miting de protest al unor preoți, călugări și al altor câteva sute de oameni simpli, fericiți și săraci (cu duhul). Oamenii ăștia s-au adunat și au strigat împotriva. Împotriva logicii, împotriva televizorului, împotriva evidenței, împotriva cardului de sănătate, împotriva bunului simț, împotriva civilizației, împotriva credinței că sănătatea este cea mai importantă bogăție pe care o poate primi un om de la Dumnezeu, Allah, Buddha sau de la Darwin citire. Sunt, și voi milita întotdeauna, pentru dreptul oricui de a nu fii…
Vine o vreme când, vrei nu vrei, trebuie să iei o decizie. Una serioasă cu profunde implicări în viața ta de zi cu zi. Una la care te gândești de mult, pe care ai răsucit-o pe toate părțile, care nu te-a lăsat să dormi nopțile. Genul ăla de hotărâre pentru care nu poți primi sfaturi de la nimeni. La care fiecare poate doar să-ți dea doar un feed-back personal. Bazat pe experiența proprie complet diferită de la om la om ne-transmisibilă și irepetabilă. Nu e ceva capital.…
Știu, sunt frustrat, și mă doare fix în cot (altă râmă n-am găsit!). Doar că așa ceva nu merită ratat. Copile care iubești Steaua sau ții cu ea macar puțin Când ai tu timp, întreabă-ți tatăl ce știe despre Valentin De Boloni, simbol al Stelei, de Hagi sau de Lacatuș Să-ți spună el dacă mai știe prin ce mijloace-au fost aduși Copile care iubești Steaua sau doar pretinzi că o iubești Când ai tu timp, întreabă-ți tatăl ce-nseamnă fotbal la Ploiești Cum se umplea vechea…
Pentru că ne suportați și ne iubiți și ne înțelegeți. Pentru că ne cicăliți și ne tracasați, ne tocați mărunt și ne mai și fierbeți la foc mic. Pentru că ne țineți partea și ne țineți de cald (sic!), ne țineți lângă voi și ne țineți din treabă 🙂 Pentru că sunteți frumoase. Și deștepte. Și în același timp! La mulți ani!
Am mai spus că nu sunt patriot. Nu mă bat cu cărămida-n piept și nu urlu-n gura mare gooool sau am luat ursu’. Felicit învingătorii, dar atât. Nu am niciun fel de erecție (sentimentală, inteligentă, sexuală …) la asemenea evenimente. Take me or leave me! Într-un fel sau altul am tot fost porcăit în seara asta pentru că nu țin cu Steaua. Pentru că-mi este indiferent ceea ce face o echipă de fotbaliști profesioniști. În timpul programului și pe banii lor. Tot așa cum indiferente îmi sunt…