A fi sau a nu fi … Miss!

În statul american Iowa Nicole Kelly a fost aleasă Miss Iowa 2013. Poza de profil o recomandă din plin după cum se vede mai jos. Doar că un mic amănunt o transformă pe Nicole dintr-o altă fată blondă câștigătoare a unui titlu de Miss într-o persoană specială. Un amănunt care o caracterizează de o viață, o reprezintă și o definește: Nicole s-a născut fără antebrațul stâng. Sunt departe de a fi un tradiționalist. Respect dreptul fiecăruia de a-și alege drumul în viață. Accept alegerile oricui…

Singurel pe drum

El mergea. Alături de noi și alții ca el. Până când masca i-a căzut. Și s-a trezit vorbind. Spunând lucrurile pe care le credea. Lucruri urâte pentru ceilalți dar atât de adevărate pentru el. Cuvinte care-i jigneau pe ceilalți, dar pe care el considera că e de datoria lui să le spună. Cuvinte mari aclamate deși nici scena și nici spectatorii nu erau cei potriviți.  Acuze nefondate au ieșit din gura lui și au lovit și pe cine nu trebuia. Măscări de toată jena le trimitea tuturor,…

Despe ce se întâmplă în Turcia

Câteva precizări în legătură cu ce se întâmplă zilele acestea în Istanbul. Four days ago a group of people most of whom did not belong to any specific organization or ideology got together in Istanbul’s Gezi Park. Among them there were many of my friends and students.  Their reason was simple: To prevent and protest the upcoming demolishing of the park for the sake of building yet another shopping mall at very center of the city. There are numerous shopping malls in Istanbul, at least…

Săptămâna sabatică

7 zile în care să nu intru pe blog este cea mai lungă perioadă din cariera mea de blogger. Săptămâna sabatică a fost nu neapărat dorită sau obligatorie dar, bine venită. Departe de lumea zilnic dezlănțuită mi-am permis să uit parola de la blog, să dau ignore twitter-ului și să intru pe FB o dată la 3 zile. M-am afișat peste tot cu aparatul de gât, am dat check-in-uri prin locurile cele mai dubioase pe unde niciunul din prietenii mei n-au fost (și nici n-or…

3 ani în plus

3 ani. 1.096 de zile. 26.304 de ore. 1.578.240 de secunde. Sunt milionar deja 🙂 Sunt cu 3 ani în plus mai bun. Și mai frumos. Și, doar uneori, mai deștept. Am câștigat 3 ani. Cu soare și ploi, cu oameni vechi și noi și fapte asemenea lor. Sărbătoresc cei 3 ani aproape în fiecare zi. Sărbătoresc trăind, ce bine sună! Dedicația-mi obișnuită acestei zile, spune că Lucrurile bune, vin dacă le-aștepți/ Nu renunța la vise, cândva o să regreți. Pur și simplu!

Războiul stelelor … nostalgice

De când m-a somat Radu să las (deoparte) nostalgia pentru ce-a fost și să trăiesc doar în prezent, m-am conformat. Mi-a fost greu dar un asemenea sfat de la un așa blogger cunoscut și stimat se execută, nu se discută. Recunosc, de atunci viața mea n-a mai fost la fel dar am învățat să trăiesc cu asta. Și pot spune că mi-era chiar bine până când … am cedat. Ispita mi s-a arătat și slab și neputincios cum sunt de la o vreme (vârsta deh!) nu…

De ce scriu zilnic

Pentru majoritatea a scrie a fost întotdeauna o corvoadă. Un exercițiu simplu l-am perceput la vremea lui ca pe un chin. Ne-am obișnuit cu a copia încât ne-a intrat în sânge. Am uitat că trebuie să învățăm zilnic să inventăm alăturări de cuvinte. După 6 ani și aproape 3000 de posturi scrise pe blogul ăsta motivația de a scrie zilnic încă nu a dispărut. De ce? I recommend daily writing for anyone, not just writers. Here’s what I’ve found from my daily habit: Writing helps…

Ca la poștă în România

Din punct de vedere logistic, operațional și ca infrastructură compania Poșta Română este unul dintre ultimele bunuri reale încă în  posesia statului. În câteva cifre CNPR (din 2011 că raportul pe 2012 nu este încă gata, normal!) este reprezentată de către: 150 de experiență în domeniu și pe teritoriul României; peste 5400 de oficii, ghișee și agenții poștale; mai mult de 35.000 de angajați; pierderi de peste 4,3 milioane de euro. Acum 5 ani era nevoie de 2 luni pentru ca un colet de Threadless din US să ajungă…

TOTB

Ce e al tău? Și doar al tău? Doar pentru tine? Special pentru tine? Job-ul este al tău? Creat pentru tine și mulat pe personalitatea ori calitățile tale profesionale? Ești de neînlocuit? Până când? Până la prima criză în industrie sau până la primul pas greșit? Copii tăi sunt ai tăi? Ai voie să-i tratezi ca pe niște proprietăți? Și până la ce vârstă? Măcar până la 18 ani, nu? Familia ta este a ta? Și dacă nu-ți place? Poți să faci să nu mai fie…

Despre motivațiile zilnice

Cuvinte meșteșugite despre motivațiile care ne mână-n lupta de zi cu zi. Trecând dincolo de mesajul referitor la profesie, ideea rămâne și ar trebui aplicată mai des la orice nivel al vieții personale. Multi oameni sunt pasionati de profesia lor si de unele activitati pe care le intreprind la serviciu. Multi sunt constienti ca sunt legati de compania pentru care lucreaza, cel putin la nivel de interes de scurta durata si toti au un sistem de valori. Oamenilor le place sa lucreze la proiecte interesante,…

Tu știi cum ți-ai petrecut vacanța de Paște?

Au trecut 2, 3, 5, 7 zile de pauză. De relax și de liniște în familie. De vizite și drumeții la munte și la mare. De beții și aventuri de-o noapte. Fiecare după posibilități, stare sau condiție sufletească. Am mai băut niște licori, ne-am mai iubit cu niște femei, ne-am zgâriat ceva pe la genunchi atunci și ni s-au mai dezghețat niște sentimente. Vorba poetului, am fost cât de umani trebuia atunci când situația ne-a cerut-o. În copilărie, prima temă de după oricare vacanță trebuia…