Citind un interviu cu Alex Ștefănescu despre Nichita mi-am adus aminte că astăzi cel mai frumos dintre ploieșteni ar fi împlinit 80 de ani. Și că anul ăsta se vor împlini și 30 de ani de la moartea sa. Numai cifre rotunde, în acest an cu 13, pentru cel mai cunoscut prenume masculin românesc.
Și pentru că poezia este întotdeauna o stare out of the box, mai jos o mostră de Nichita, Necuvintele.
El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinți.
El a întins spre mine o ramură ca un braț.
Eu am întins spre el brațul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un umăr.
Eu mi-am înclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-întețește seva lui bătând
ca sângele.
Auzeam cum se încetinește sângele meu
suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.
Sfatul zilei: nu fii un om singur!
*TOTB – think outside the box!