Marius Ionescu și România, după 50 de ani

Olimpiada de la Londra s-a terminat! După 16 zile pline de speranțe, emoții, dorințe, lacrimi, suspine, râsete, chiuituri și scrâșnete de măsele e istorie. 16 zile pline de sport, suficiente pentru a avea ce povesti 4 ani. Sau cel puțin teoretic, pentru că practic în câteva luni vom uita toate celelalte sporturi și ne vom întoarce la fotbalul ce umple stadioanele, la baschetul care ne bucură inima, la ciclismul doborât de greutatea paharelor de suc de portocale, la handbalul fetelor noastre frumoase și la gimnastica cea care…

The Girl’s Guide to Depravity

The Girl’s Guide to Depravity este un serial necunoscut. Habar n-am unde a fost difuzat iar actorii, pe lângă faptul că sunt complet necunoscuți, sunt și de mâna a 3-a. Este cu și despre 2 gagicuțe mai mult sau mai puțin sexy și ale lor vieți sexuală și amoroase. Interesante sunt însă câteva lucruri: jumătate din echipa de producție este românească. Tare-s curios pe unde-a fost filmat și cât anume din butaforia cu nuanțe de Chicago a fost realizată la noi. subtitlul cărții după care…

La sfârșitul zilei, fetele ar vrea doar să fie ținute în brațe

O vezi ieșind de la metrou. Este plină de viață, surâzătoare, zburdă zglobie și râsul de pe fața ei te molipsește instantaneu. Îți transmite o poftă nebună s-o alergi mult și bine pe trotuarele fierbinți, s-o prinzi și s-o tăvălești pe petecul de iarbă crudă special plantat acolo de vreun primar îndrăgostit de verde în tinerețe. Îți vine s-o miroși și să te dai mare o viață c-ai mirosit plăcerea. Te uiți la ea și simți cum te face să vrei s-o iei acasă, s-o…

Câteva sfaturi

O să vă dezvălui sursa la final, momentan vă invit doar să citiți relaxați iar mâine, pe cât posibil, să le și aplicați. Nu-s sfaturi nemaipomenite, nici necondiționate nici măcar excesiv de deosebite. Doar că, uneori, neatenți pe unde mergem ne trezim c-avem nevoie de câte cineva să ne tragă de-o mânecă și să ni le reamintească. Acceptă tot ce primești de la viață cu bucurie. Bucură-te de plăcerea unei plimbări. Aleargă și joacă-te în fiecare zi. Uneori cel mai bine este să stai deoparte…

De ce continui când, poate, n-ar mai trebui?

Nu mi se întâmplă prea des, dar uneori chiar regret ceea ce am făcut. Vorbele pe care le-am spus. Cuvintele pe care le-am aruncat, conștient sau nu. Felul în care am interacționat cu oamenii de lângă mine. De felul meu, am învățat să-mi asum totul. Tot ce fac, tot ce spun, ce-am mâncat, ce-am băut și pe cine-am … vorba cântecului. Tot de felul meu nu pot să nu recunosc când greșesc. Și mai ales de aceea, am prostul obicei să nu dau înapoi.  Deși…

România liberă să aleagă

Eu trăiesc în anul 2012. Anul în care bosonul Higgs a ieșit din bezna unde s-a piti în ultimele 43 de miliarde de ani pregătit să răspundă la întrebările curioșilor. Anul în care roboțelul Curiosity s-a pogorât din ceruri în pustietățile planetei Mars și prima grijă a lui a fost să dea twitt-uri și poze de p-acolo de parcă era un biet românaș ajuns la all inclusive la bulgari. Anul în care primul ministru al țării în care trăiesc consumă 75% din timpul ședințelor de…

Chariots of Fire

Oameni care nu iau bacul pentru că au fost bolnavi când erau mici sunt peste tot în lume. Nu i-am inventat noi și nici nu suntem pe primul loc în ceea ce privește procentul posesorilor de drept de vot dintre aceștia. Și așa cum vorbitorii de română au tpu.ro (nu merită link) așa vorbitorii de engleză au Yahoo Answers. Și dacă tot suntem în sezonul Olimpiadei absolut normal întrebările la subiect nu lipsesc. De exemplu: Ce versiune a melodiei Carele de foc (sic!) este cântată…

Țâțele siliconate sunt mai bune decât cele lăsate

Singurul lucru la care nu pot fi de acord cu cel pe care-l voi cita mai jos este titlul. Tocmai de aceea l-am schimbat pe al meu, după pofta, gustul și plăcerea personală. Să-mi fie cu iertare dar cel puțin public recunosc că-mi plac mai mult siliconatele. Nu-s eu genul exceselor așa că luați-mă pe încredere c-ai mai bine așa. Revenind, Un blog cu tzatze este, cred eu, un blog care-ar fi putut avea un succes nebunesc. Pentru că domnul care scrie pe acolo are țâțele…

Jocurile Olimpice și sănătatea mintală

Nu știu voi cum ați trecut peste vara asta. Chiar nu știu ce-ați făcut de-ați rezistat până acum. Poate cu bere, poate cu piscină, poate cu sex-lipsă tare-aș fi curios cum ați reușit să vă păstrați verticalitatea morală și, desigur, fizică. În altă ordine de idei, și ca să nu uit ce vroiam să zic, eu sunt tare mulțumit de cum a căzut anul ăsta Olimpiada. Și de ce zic asta? Păi, să ne uităm la evoluția speciei de pe plaiurile românești ce observăm: românul…

Bărbăție adevărată

Îmi plac la nebunie bărbații care își dovedesc bărbăția prin acțiuni de genul: am condus neîntrerupt 23 de ore! M-am așezat la volan, am băut 7 cafele și 3 energizante, am trecut prin 4 țări, am băgat viteză pe unde era cazul, mi-am forțat mașina și creierul și am ajuns la destinație fără nicio problemă. Sunt bărbat adevărat c-am ținut de covrig și-am belit ochii și oboseala la volan n-o să mă răpună pe mine niciodată. am fost la mare/munte/în orice împrejurare în week-end și-am…

Fapte, nu vorbe!

Comunitățile sunt sau nu sunt! Indiferent de ce natură sunt acestea, la bază au un factor comun. Apartenența la o comunitate te face subiectiv și părtinitor. Mai ales când investești în acea comunitate 3 ore de prezentări și discuții concrete nu pot însemna nimic. 24 de oameni care și-au făcut timp pentru asta. Peste 300 de menționări pe twitter (and counting!) înseamnă ceva. Am fost întrebat, la începutul întâlnirii, de ce am venit. Și am răspuns: degeaba! Acum, după eveniment și după after party-ul de după,…

O înghețată bună

Răcoritoarea mea preferată este, după cum bine știți, berea. Are efect de fiecare dată iar când nu reușește din prima, nu-i decât o plăcere să continui. N-am întâlnit sete pe care să nu mi-o astâmpere berea și nici căldură ne-ostoită de aceeași (sau alta) bere. Uneori însă încerc și alternative. Iar una dintre ele este înghețata. Cu cacao nu cu vanilie, cu bucăți de ciocolată nu cu arome de fructe exotice, cu exta topping de caramel și nu de bombonele. Nu stau bine la cantitatea…

Carmina Burana

Carmina Burana este o piesă care în orice împrejurarea ar fi ascultată nu te lasă indiferent. Te lovește, te atacă, te mișcă, te scoală, te distruge pentru ca la final să te reclădească. Iar când o asculți într-un asemenea decor, interpretare și aranjament scenic, fiecare fir de păr pe care știai că-l ai sau nu își face violent simțită prezența. Bucurați-vă de muzică și savurați spectacolul!