Eu trăiesc în anul 2012.
Anul în care bosonul Higgs a ieșit din bezna unde s-a piti în ultimele 43 de miliarde de ani pregătit să răspundă la întrebările curioșilor. Anul în care roboțelul Curiosity s-a pogorât din ceruri în pustietățile planetei Mars și prima grijă a lui a fost să dea twitt-uri și poze de p-acolo de parcă era un biet românaș ajuns la all inclusive la bulgari.
Anul în care primul ministru al țării în care trăiesc consumă 75% din timpul ședințelor de guvern cu strategii politice anti-opozișie. Anul în care președintelui interimar al țării căreia-i plătesc impozitele i se pare normal și firesc să nu exist doar pentru că n-am votat împotriva dușmanului său.
Anul în care de la bugetul României pleacă miliarde de lei pentru construirea și repararea sau întreținerea a zeci de mii de biserici dar, în același timp, spitalele sunt desființate prin ordin al Ministerului Sănătății pe motiv de lipsă a banilor pentru salariile cadrelor medicale.
Și cei din filmulețul de mai jos trăiesc în același an 2012. Și cei în uniforme, dar mai ales, ceilalți. Ei cred în paparude, păcate, rugăminți cu lacrimi și icoane sfințite