Țâțele siliconate sunt mai bune decât cele lăsate

Singurul lucru la care nu pot fi de acord cu cel pe care-l voi cita mai jos este titlul. Tocmai de aceea l-am schimbat pe al meu, după pofta, gustul și plăcerea personală. Să-mi fie cu iertare dar cel puțin public recunosc că-mi plac mai mult siliconatele. Nu-s eu genul exceselor așa că luați-mă pe încredere c-ai mai bine așa.

Revenind, Un blog cu tzatze este, cred eu, un blog care-ar fi putut avea un succes nebunesc. Pentru că domnul care scrie pe acolo are țâțele așezate fix la locul lor și nu-i nici drac măcar. Sau pentru că-i republican de-al meu. Sau invers! Mă rog, știți voi la ce mă refer!! Ca exemplu, un scurt exemplu despre ceea ce poate,  într-un text apărut pe blogu-i după aproape 1 an de pauză.

Cred că este mai mult decat evidentă omniprezenţa ţâţelor în viaţa noastră de zi cu zi. Avem ţâţe peste tot. Nu-i deci de mirare că omul, uşor manipulabil din fire, a ajuns să le acorde o asemenea importanţă. Nu ştiu câţi îşi mai aduc aminte de rolul original pe care îl avea ţâţa pentru specia umană. În ziua de azi însă, acest rol esenţial până nu de mult, pare că s-a pierdut printre milioanele de tone de praf alb cu care actualele şi viitoarele generaţii au fost şi vor fi crescute. Azi, ţâţa nu mai hrăneşte copii. Ea hrăneşte mintea profund pervertită a bărbatului, ego-ul infinit al femeii, dar mai ales foamea veşnică de bani a unor oameni fără scrupule. Se trece foarte uşor cu vederea peste rolul covârşitor pe care ţâţele îl au în economia capitalistă. Cred că lista industriilor puse în mişcare de „cultul ţâţei” este una foarte lungă şi profiturile marilor corporaţii uriaşe.

Și, ca să nu rămân dator cu explicații în ceea ce privește preferința mea din titlu, iată genul meu preferat de siliconată: