Viața-i doar o vizită în parcul de distracții
De când intrăm pe ușa din față a vieții noastre nu ne dorim decât să râdem. Plângem și un biberon ne închide gura pentru ca mai apoi să ne schimonosim micile fețe învățând să zâmbim. Ținuți de-o mână învățăm să pășim și după 3-4 pași singuri izbucnim în aplauze cu gura până la urechi. La grădiniță abia dacă mai respirăm triști când mama ne lasă singuri într-o sală plină de mucioși mici și plângăcioși. Dar ce veselie pe noi pe drum înapoi spre casă. Școala…
