Sărituri cu schiurile

Mie-mi place să mă uit la sărituri cu schiurile. Dintre toate sporturile de iarnă este singurul pe care-l urmăresc. Mi se pare cel mai elegant, cel mai imprevizibil, cel mai curajos. Eleganța patinajului mi se pare exagerat de gay, imprevizibilitatea unei curse de biatlon este la un pas mic de o plictiseală colosală, iar curajul coborâtorilor în mare viteză mi se pare complet over-rated.

Urmăresc săritorii cu schiuri de peste 11-12 ani. Întotdeauna pe Eurosport și cel mai adesea cu Sorin Hobana. Nici nu s-ar putea altfel și de aceea pentru mine icarii moderni au farmecul și savoarea inegalabile. Alături de el am deprins tainele săritorilor și împreună cu el am asistat la cel mai importante momente din ultimii ani în acest sport. Cel mai deosebit dintre acestea a fost în 2001 la Turneul celor 4 trambuline când Sven Hannawald a dominat turneul într-o manieră categorică și a câștigat toate cele 4 etape. Este singurul săritor cu schiurile care a reușit așa ceva în istoria de 60 de ani (!) a competiției. Apropo de asta, la ediția din acest an dacă vreun săritor (și doar Gregor Schlierenzauer o mai poate face) va reuși această performanță va câștiga un premiu special de 1 milion de franci elvețieni.

Toate acestea fiind zise, la final nu pot să nu recunosc că deși sunt un pasionat al acestui sport nu știu absolut nimic despre săriturile cu schiurile. mă refer la detalii gen cât contează tăria vântului și de ce, cum influențează poziția barei de start, de ce trambulinele au dimensiuni diferite și cine stabilește aceste dimensiuni. Sunt amănunte mult prea tehnice pe care nici nu vreau să le aflu de teamă să nu pierd cumva din magia zborurilor cu schiurile.

Și da, mai recunosc ceva, dacă viața mea ar depinde de o asemenea săritură sunt absolut convins că n-aș putea să mă las să alunec pe schiuri și să-mi iau zborul …

Foto via