El mergea. Alături de noi și alții ca el.
Până când masca i-a căzut. Și s-a trezit vorbind. 
Spunând lucrurile pe care le credea. Lucruri urâte pentru ceilalți dar atât de adevărate pentru el. Cuvinte care-i jigneau pe ceilalți, dar pe care el considera că e de datoria lui să le spună. Cuvinte mari aclamate deși nici scena și nici spectatorii nu erau cei potriviți. Acuze nefondate au ieșit din gura lui și au lovit și pe cine nu trebuia. Măscări de toată jena le trimitea tuturor, fără nicio unitate de măsură.
A doua zi și-a cerut scuze. După o lună a recidivat. Și iarăși și-a cerut scuze.
El continuă și azi să meargă. Singurel pe drum.