I will survive

Ce nu ne omoară, ne face cu siguranță mai puternici. Indubitabil, irefutabil, ineficient dar adevărat. Doar că ne trezim cel mai adesea că nu știm să reacționăm corect și corespunzător momentelor prin care trecem. Habar n-avem când să zâmbim sau când să glumim, când să reacționăm neașteptat c-un zâmbet și când să răspundem provocărilor cu brațele deschise. Ne trezim după c-am fi putut răspunde agresivității cu o glumă, c-am fi putut evita tensiunea inutilă cu o bătaie ștrengărească a pleoapei drepte sau că am fi putut ucide…

BlogMeet de primăvară – after

Încep cu participanții offline la a treia ediția #PhBlogMeet din anul acesta (în ordinea apariției): Cătălin, Răzvan, Cristi, Iulian, Silviu, George, Vali Ovidiu, Rareș, Alin și Andrei. După cum se vede, 10 bloggeri mari și, bonus, un hater, eu 🙂 Online a mai fost alături de noi și Bogdan în măsura în care tânăra moștenitoare i-a permis. Mi-a plăcut că, de data asta, cu o singură excepție și aia motivată, toți cei care au confirmat participarea, au venit. Nimeni în plus, nimeni în minus. Un…

Tidal Wave a pus Ploieștiul pe hartă în 1943

Un „jurnal de front” realizat de către aparatul propagandistic al aliaților în cel de-al doilea război mondial privind bombardarea Ploieștiului în 1943. Despre petrolul lui Hitler, despre „eliberatorii americani” și despre mărețul succes al acțiunii aviatice. În urma operațiunii Tidal Wave din 1 august 1943, cinci piloți americani au primit Medalia de onoare, cea mai importantă decorație acordată militarilor americani. Nicio altă misiune aviatică a FAA nu a fost recompensată cu un asemenea număr de medalii în toată istoria aviației americane. În fapt, doar unul dintre…

Trăiesc printre noi

Miracolele există. Ni se întâmplă în fiecare zi, cu sau fără știrea ori voia noastră. Ne bucurăm, sau nu, de ele. În funcție de cât de bine stăm cu banii, dacă avem cu cine face un grătar de 1 mai sau dacă ne-a beștelit șefu și azi. Fericiți cei săraci cu duhul scrie la carte. Și, À la cart trăiesc aserviți cărții, mulți, prea mulți dintre cei care votează alături de noi, din 4 în 4 ani. Oameni respectabili, cu părul alb și mintea dusă. Priviți. Între…

BlogMeet de primăvară

Ziceam că nu mai fac dar, plictisit și îngrețoșatul de spectacolul de ieri, mi-am dat două palme și mi-am găsit argumente. În ordinea numerelor de pe tricou: pentru că niciun relevant cu trafic ca-n povești din orașul acesta, n-are nevoie de blogmeet-uri = comunitate; pentru că sunt hater în online, dar, surpriză, am curaj să spun aceleași lucruri și acelorași oameni și-n offline; pentru că nu vreau ca blogosPHera să devină o copie fidelă a blogosferei naționale în care doar interesele și banii contează; pentru că…

Să fie ăsta începutul?

Astăzi Samsung Mob!lers a dat un comunicat prin care sancționează limbajul și comportamentul online nepotrivite promovate de către unul dintre ambasadorii lor. Ca urmare, lui Dragoș Șchiopu i s-a retras calitatea de ambasador Samsung. Nu vreau să mai vorbesc despre respectivul personaj, despre calitățile?? defectele sale, despre incapacitatea sa de a folosi CORECT limba română sau despre caracterul său. Am mai făcut-o de câteva ori și au mai făcut-o și alții de alte câteva ori. Salut însă inițiativa companiei Samsung de a-și repara greșeala inițială prin eliminarea…

Să știi ce vrei

Cam despre asta-i vorba, să știi ce vrei! Și în viață, și pe stradă, și în pat. Și cu cât mai repede, cu atât mai bine. Și cu cât mai sigur ești de tine, cu atât mai firesc primești totul. Deciziile capitale nu mai sunt decât simple alegeri, răscrucile devin intersecții semaforizate și spaima necunoscutului se transformă în mister. În plus, odată ce ai realizat că ȘTII CE VREI, totul se simplifică și totul devine zâmbet. Exemplu irefutabil, mai jos.

Moralitatea excelului

Citeam acum mai bine de un an pe unul dintre blogurile mele preferate (și nu numai datorită nișării sale excel-siene) despre sentimentele unui tip înlocuit plecat de la un anume loc de muncă. Un tip care a plecat de pe o poziție și dintr-un post în care lucrurile mergeau. Bine! Și, aproape, singure! Clar respectivul plecase la mai sus. Iar de acolo de unde era, deplângea felul în care înlocuitorul său îi continua munca. After six years in my previous job, my department ran like a…

Poveste de cartier

La mine-n cartier trăiește un băiat. Cum vrea el și cum se simte el bine. Muncește și scuipă pe stradă fix ca noi toți. E de-al nostru, ce să mai! Tot în cartierul ăsta al meu, mai trăiește și o fată. Și ea muncește-n dreptul ei, scuipă în nume propriu, dar ca mai sus, e de-a noastră, ce să mai! La un moment dat, fata s-a certat cu băiatul. O fi fost de la bani, o fi fost de la care-i cel mai tare din…

Blogul personal

În draft stă de mult timp un articol cu titlul de mai sus. Și ca idee de bază „unde au dispărut blogurile personale? Și de ce?” Am început să citesc bloguri pentru că-mi ofereau șansa de a afla ce fac alții. Atât cât doreau ei să-mi ofere, atât cât puteam eu să înțeleg din cele spuse de ei. Un fel de voyeurism, cu acordul părților. În anii ce-au urmat am început să resimt comercializarea blogurilor. Au apărut ofertele, au intrat banii, s-au schimbat viziunile. Componenta…

Este viagra de post?

Am penibila senzație că dacă întrebarea ar fi fost alta, răspunsul ar fi fost același. Unii spun că-i schizofrenie, alții că-i credință pură. Jean Calvin Klein ar fi putut să ne lămurească, dacă n-ar fi ieșit la bere cu băieții cu ocazia paștelui ortodox. PS: aștept cu interes replicile la acest viral. Deși nu cred că ceva poate depăși originalul în acest caz.