Ce nu ne omoară, ne face cu siguranță mai puternici. Indubitabil, irefutabil, ineficient dar adevărat.
Doar că ne trezim cel mai adesea că nu știm să reacționăm corect și corespunzător momentelor prin care trecem. Habar n-avem când să zâmbim sau când să glumim, când să reacționăm neașteptat c-un zâmbet și când să răspundem provocărilor cu brațele deschise.
Ne trezim după c-am fi putut răspunde agresivității cu o glumă, c-am fi putut evita tensiunea inutilă cu o bătaie ștrengărească a pleoapei drepte sau că am fi putut ucide din fașă o discuție nepotrivită dacă ne-am fi corectat atitudinea din mers.
Mi-am propus pentru următoarea lună de blogging, să fiu mai bun. Cu mine! Să evit oamenii sau evenimentele care mi-ar putea dăuna sănătății și integrității psihice ori morale. Să ignor greșelile altora și pe cât posibil să ignor greșiții de pe lângă mine. Să nu mai mă zbat pentru altceva decât o vorbă bună, un om bun sau un zâmbet liber
Vreau să văd cum voi supraviețui în aceste condiții. Presimt că cel puțin la fel de bine ca domnii din clipul de mai jos.