Arta de a a cere

Eu nu știu să cer. Fapt! Nu știu de ce nu știu să cer. De frică? De rușine? De teama de a nu fi refuzat? De a nu dezamăgi? Habar n-am!

Poate așa am fost crescut în cei 6 ani acasă sau poate așa m-am auto-educat eu după aceea, nu știu! Cert este că nu o dată am răbdat de foame când aș fi putut să cer de mâncare. De câteva ori aș fi putut să dorm încălzit, dar n-am cerut. De alte zeci de ori mi-ar fi fost mai bine dar iarăși n-am știut ce să cer. Neștiința asta în a cere mi-a făcut viața mult mai grea interesantă.ssssssssss

E suficient de dificil să dăruiești fără nicio teamă și este și mai greu să primești fără teamă.

Dar în acest schimb stă cel mai greu lucru dintre toate: Să ceri. Fără să-ți fie rușine.

Și să accepți ajutorul pe care oamenii ți-l oferă.

Nu să îi forțezi.

Să le permiți.

Arta de a cere este și o carte. Despre o cântăreață care are o mare problemă în a-i cere bani soțului ei (Neil Gaiman care a scris American Gods) bani. Și care, pentru asta, a ales să facă o campanie de crowdfunding în urma căreia a scos 1.000.000 de dolari, record pentru domeniul ei. Este și despre o statuie vivantă (urât sună în română, bleah!) care este și stripteuză și maseuză și vânzătoare de înghețată și whateverelse în același timp doar pentru a învăța că a cere nu are nicio legătură cu a cerși.

Ca să ceri ajutor este nevoie de autenticitate și de vulnerabilitate.

Aceia care cer fără să le fie teamă învață si să le spună două lucruri, cu sau fără cuvinte, celorlalți:

Merit să cer

și

Ești liber să mă refuzi.

Amanda nu este chiar deloc pe placul meu: e oarecum urâțică, cântă ceva ce n-am reușit să ascult mai mult de 2 minute și în plus umblă și neepilată și la vedere ( în 2017 :P). Dar a zis niște lucruri simple și atât de perfecte în cartea asta …

Câteodată oamenii vor pur și simplu să ajute. Nu știi niciodată până nu ceri.

La scurt timp după nuntă, Amanda trebuie să facă un avort (amănunte-n carte …). Neil proaspăt soț, cade cu brio la capitolul încurajare și susținere proaspătă soție și nefericită Amandă. După câteva luni bune cei doi ajung să vorbească despre asta și cititorul șocat află că Neil nu a fost învățat/ nu i-a fost permis să arate compasiune, semenelui de lângă-i mai ales dacă acesta-i era … rudă! Englez și puțin aristocrat, deh!

Nu actul de a accepta e atât de dificil, cât mai degrabă frica de ceea ce vor gândi ceilalți.

Actul de a cere necesită infinită încredere în tine. Încredere că nu faci un lucru rău sau greșit sau nepotrivit ci că faci ceea ce trebuie să faci în acel moment. Încredere și în cel căruia îi ceri că te înțelege, poate sau vrea să te ajute. Că nu te judecă, că te înțelege dar și că nu vrea sau nu te poate ajuta

Nu e de fapt nicio onoare în a demonstra că poți duce singur totul pe umeri. Și …te vei simți singur.

În ultima lună învăț intensiv să cer. Mi-a și reușit săptămâna trecută ceva ce nici în vise nu îndrăzneam să sper acum ceva ani. Sunt mai prost acum că cer? Sau mai deștept? Cert este că tocmai ce-am băut dintr-o băutură magică care tocmai ce mi-a dublat valoarea self esteem-ului. Rămâne să vedem care-i termenul ei de valabilitate 🙂

One thought on “Arta de a a cere

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.