Cel rău este cel mai prost! La începuturi, n-ai cu cine și nici nu știi. Când vrea reușește să te … cu boltă, când nu ține neapărat îi iese oricum. Dacă te duci la el să-ți fie bine, cu siguranță o să-ți fie rău. De cele mai multe ori, chiar mânat de intențiile cele mai bune, reușește să strice orice ciorbă în care-și bagă nasul. Deși se jură că îi pare rău, îi vezi inima crescând când se mai întâmplă s-o dai de gard. Horoscopul zice că dac-ai dat de el, n-ai trăit degeaba.
Cel prost este cel mai bun! Ăsta-i tipul cu inimă mare, voință multă dar putirință invers proporțională. Dacă știi cum să-l iei știi și că n-o să-l prinzi niciodată cu lecțiile făcute. De obicei este cel mai vocal dintre toți și nici nu se dă în lături să gesticuleze mult și gratuit. După o vreme, dacă nu te obișnuiești cu el și cu mașina lui din ce în ce mai mare, pleci. Lucrul cel mai bun din relația voastră! Ceea ce-ți doresc și ție, cititorule, pace!
Cel bun este cel mai rău! Pentru că te învață. Nu te ajută când ai nevoie ci doar când trebuie să poți mai bine. Nu te încurcă cu „de ce” dar la nevoie te forțează la un „de ce așa”. Nici nu te felicită, dar te ține minte. Uneori te întreabă ce mai faci, de cele mai multe ori știe aproape la fel de bine ca tine. Este avocatul tău chiar dacă tu nu vei afla asta, decât, poate, peste prea mulți ani. Este genul cel mai periculos pentru că odată ce l-ai pierdut #viațaepustiu.
Tu cum îl ai? Tu care ești? 😛
PS: șefu’ era subiectul …