5 ani a durat prezența galben-albaștrilor în prima ligă de fotbal a României. 5 ani uneori buni și în rest …, cu succese mărețe și clipe dureroase, cu berile de dinainte, emoțiile din timpul și răgușelile de după. 5 ani de speranțe non stop, bucurii fără limite și tristeți epice.
Ce rămâne astăzi după ce Petrolul retrogradează (sigur!) și (poate chiar) falimentează și riscă să-și piardă toată istoria?
Rămân niște zile frumoase, seri nebune și nopți glorioase. Rămân mii de mașini inscripționate cu sigla lupilor galbeni. Câteva zeci de mii de fulare și tricouri care-au văzut de pe interior de atâtea ori cel mai extraterestru stadion din partea asta a Europei. Rămân mulți copii de diferite vârste care au învățat, cu ocazia asta, că trebuie să-și iubească echipa locală pentru că … pur și simplu!
Petrolul a căzut victimă arderii etapelor, hoților și proștilor/ prea-credulilor. Nu este nici prima și nu o să fie nici ultima. Malaxorul (prost aplicatei) economii de piață în dezorganizata Românie a mai făcut o victimă.
Nu știu voi, dar eu și mâine voi fi lup galben. Și mâine voi vota stadionul Ilie Oană ca cel mai frumos stadion din țară. Și mâine voi vota tot cu Petrolu Ploiești la capitolul cea mai iubită echipă din România. Și voi spera ca în curând să mă întorc împreună cu echipa mea pe stadion în prima ligă.
Hai Petrolul!