My way – calea care-mi place

Căile bătătorite sunt cele mai sigure, este o vorbă din bătrâni. Și sigur au și o finalitate, este o altă vorbă. Ba chiar se mai spune despre aceleași căi că sunt și cele mai ușoare lucru care le face și cele mai atractive. Nimic rău până aici … Întotdeauna i-am admirat sincer pe cei care-și croiau singuri drumul în viață. Mergând alături de mine, sau de tine, îi vedeam la un moment dat îndepărtându-se. Nu în direcția bună sau în cea proastă. Ci într-una necunoscută! Uneori, complet…

Momentele adevărului

Când câștigi o cursă nu durează decât, ghici, o clipă. O secundă, o clipită, un fărâmă de timp. Dacă închizi ochii nici nu-ți dai seama ce s-a întâmplat cu adevărat. Ce rămâne după sunt durerea lungilor anii de antrenament de dinainte și efemera glorie, de după. Și, poate, un moment. Vine un moment când în carieră, de exemplu, ai parte de recunoaștere. Una d-aia mare în urma căreia urci. Dacă nu până sus de tot, oricum mult mai sus decât ai sperai când ai pornit…

Navigând printre e-mailuri

De felul meu și prin natura job-ului gestionez o mare parte dintre problemele cotidiene cu ajutorul e-mail-ului. Primesc & trimit undeva la 150 de mailuri pe zi. Job related, formale, de afaceri, prietenești, amenințătoare sau de mulțumire. Am 3 adrese de mail la care sunt conectat în jur de 14-20 de ore zilnic. Încerc să păstrez decența și să micșorez gradul de folosire a adresei de mail corporate dar la cele personale sunt de negăsit doar dacă așa vreau eu 🙂 Manipulând atâtea mii de mailuri…

Monștrii din noi

Despre alcoolism și efectele acestuia în căminele conjugale din România, de regulă, nu se vorbește. Despre cum ne văd pe noi adulții, copii noștri atunci când suntem beți iarăși nimeni nu suflă o vorbă. Violența conjugală, de foarte multe ori favorizată dacă nu influențată de alcool este un subiect tabu într-o societate românească manelizată, curvăsărită și țiganizată fără prejudecăți. Societatea se educă și prin luări de poziție. Luări de poziție care costă bani. Doar că uneori banii astfel cheltuiți, educă societatea. Cel puțin la ei unde clipul…

Sărbătoritul lunii Septembrie

Sărbătoritul lunii Septembrie nu este cel mai drag vouă blogger. Cel pe care-l citiți cu neasemuită plăcere și indezirabilă nerăbdare în fiecare dimineață. Chiar dacă și el ar merita o asemenea recunoaștere oficială, nu o va primi niciodată. Iar motivul este pe cât de simplu pe atât de imposibil de combătut: sărbătoritul lunii septembrie este unchiul lui. Și unchiul tău, și unchiul prietenei tale. Ba chiar și unchiul acelei prietene a prietenei tale din noaptea acea lungă … Jack. Jack Daniels. Unchiul Jack așa cum este cunoscut…

Uneori

Sunt momente în viață când nu mai vreau. Sau nu mai pot. Când nu mai sunt în stare să vreau sau să pot. Aceste momente apar când vor ele și stau doar atât cât e nevoie. Nu le caut și nici nu aștept în mod special doar știu că vin așa cum am mai tot venit. Când vin, mă fac mic, mă retrag într-un colț și-mi trag amintirile peste cap. Am încredere în ele că sunt singurele care nu mă dezamăgesc, nu vor ceva de…

Despre înșelat

Privind un episod din The Newsroom .. Înșelatul o să spună întotdeauna că el n-are nicio vină. Cum să aibă el vreo vină că celălalt a călcat strâmb și a comis-o? Cel care înșeală, desigur, o să insiste că dacă ar fi primit (mai mul decât) atenția cuvenită, nici cu gândul n-ar fi făcut așa ceva. Și, parte din vină, trebuie aruncată pe umerii celuilalt. Nu e vorba de ea. Sau de el. Cei care înșeală sau sunt înșelați. E doar o dilemă existențială cu…

Ce legătură există între 2 bloggerițe și CSU Asesoft?

Săptămâna asta este o săptămână frumoasă. Și nu doar pentru aripa Fecioarelor din blogosPHerei (la mulți ani fetelor!) ci și pentru clubul de baschet CSU Asesoft. Astfel, ieri 11 septembrie de ziua primei sărbătorite  a fost lansat site-ul AsesoftJunior.ro. Ca niște adevărați campioni cei de la Asesoft nu se gândesc doar la prezent și așteaptă să vadă ce le rezervă viitorul, ci îl caută și și-l modelează după cum vor. Detalii despre Academia de Baschet CSU Asesoft, preselecțiile de fete și băieți, educarea prin sport a…

Limba română de România

Unora li se pare normal să știe limba țării în care trăiesc. Altora obligatoriu. Iar altora facultativ. Și vorbim de limbă.  Nu vorbim de istorie, geografie sau politică. Nu vorbim de reguli minime de economie sau de alianțe politice nu mai vechi de ieri sau alaltăieri. Nu vorbim de gropile din drumurile noastre toate sau de cât de proști ne sunt copii sau profesorii. Vorbim de limba română și de lipsa de respect cu care este tratată. Ca român, din partea mea, pierzi 10-20% din…

Why not get to know Romania?

Chestia asta mi se pare mai tare decât orice frunză, branduită sau nu. Mai ales, privită din afara majorității străinilor care vin la noi nu pentru reclame glamuroase sau cumpărate pe bani grei pe posturi TV obscure sau nu. Ia un străin, venit într-o călătorie de afaceri pe la noi, du-l pe niște coclauri de care a auzit oarecum (Deltă, castelul Bran, Casa Poporului) dă-i 4 palinci și niște cărnuri de porc bine gătite, bagă-i un taraf și niște folcloriste sub nas (dacă-i cazul!) și-o…

Despre dragoni, mașini și job

Uneori, satisfacția de a pleca dimineața la muncă este incomensurabilă. Mai ales atunci când vezi ceva de genul pozei de mai jos. Avem nevoie de povești deosebite, avem nevoie de poze frumoase, avem nevoie de vise plăcute pentru a ne face drumul către job mai ușor. Sursa Bine, avem nevoie și de satisfacții, de împliniri și de recunoașteri pe drumul de întoarcere. Dar parcă altfel dai cu sapa când te gândești cât de bine rezistă coafura în fața balaurului cu care te lupți, alături de…

De ce nu-mi place de Eduard Carol Novak

Îmi permit să nu dau niciun link către Eduard Carol Novak. Pentru că, deja am scris în titlu, nu-mi place de el. Nu pot să-l suport și de aceea nici nu-i fac publicitate. Și, pentru conformitate, iată câteva dintre motivele pentru care nu pot să-l sufăr deloc pe acest Eduard: după nume nu pare român și cu toate acestea insistă să concureze sub tricolor; deși handicapat persistă în a face sport. De performanță, nu ca noi cei normali, care gâfâim după ce alergăm 30 de metri…