La sfârșitul săptămânii trecute am fost cum să ne învățăm mai bine unii cu alții în timp ce ne și asumăm – cu u nu cu o, da? Am fost cu cei de-au vrut ori de-au putut dintre noi de la #fabricadecastraveți la tradiționala acțiune al cărei nume nu se spune …
Și-am învățat cum să-i ajutăm pe cei de lângă noi să fie și mai aproape de noi. Și cum să reușim împreună să ne „gâdi-gâdi” mai des și mai cu drag, dacă nu chiar mai cu spor.
Și-am învățat și că filmelor din capul nostru le-ar prinde bine cineva care să le dea câte o palmă peste ceafă când ies din filmul celor cu care ne alăturăm.
Și despre cum este indicat să spui BANANA atunci când ai rămas fără cuvintele potrivite dar doar dacă ești împreună cu cei care au fost prezenți la lecția asta.
Și am mai experimentat cum că indiferent cât de timizi ori fragili sau dimpotrivă elucubrați sau chiar dezaxați 😀 suntem de obicei during business hours, IRL cu toții mai greșim dar mai ales ceilalți, după cum Exarhu știe mai bine.
Și cum irefutabil, folosit într-un grup suficient de mare, face atât de bine cât să nu facă rău mai ales dacă-i țipat la ceas de seară dintr-un prun și nu datorită zemii unuia.
Și alte multe, multe lucruri faine am mai fi învățat noi de la la Ioana, Bogdan și Liviu (mulțumim Alina) dacă nu s-ar fi născocit mârșava zi de luni care cu spume la gură ne amenința că ne scoate la raport cu prima ocazie (ceea ce a și făcut, între noi fie vorba 🙁 ).
Dar totuși, și să-mi fie cu iertare, toate nu m-au învățat cât lopata pe care am primit-o în dinți azi dis de dimineață fix și pe-al cărei dos spunea: „Te-ai complicat, uneori soluțiile sunt simple când nu le cauți prea tare”.
Audiție plăcută cu gândul, sau măcar cu fapta, la ce vă place vouă!