Mergi pe drumul tău. Crezând cu toată puterea că o faci în cel mai bun mod posibil având în vedere circumstanțele. Sau horoscopul. Ori vinovații fără vină.
Și mergi. Cu capul limpede sau în nori. Fumat sau în sevraj. Conștient de starea națiunii dar insensibil la vechile vise proprii.
Tot mergi. Privești cu mândrie în urmă și cu mânie înainte. Ți-a spus ție un coach că așa trebuie. Ți-ai luat porția de motivaționale, ai mestecat-o rapid și o regurgitezi servită oricui are (ne)inspirația să-ți fie alături.
Când mergi. Nu-ți mai știi exact destinația, și nu pentru că ai uitat-o dar, pentru că ești ferm convins că drumul este cu mult mai important. Nu calitatea acestuia, nici durata lui, nici măcar condițiile de mers. Ză DRUMUL!
Doar mergi. Ai uitat să te bucuri de drum. Nu mai știi să privești în depărtare. Te lovești neinspirat de cei care se află întâmplător sau nu în calea ta.
Și uneori dai peste câte un bezmetic. Sau un lunatic. Un nebun, de cele mai multe ori. Nici frumos neapărat. Cu nasul strâmb. Sau urechile mari. Cu limba spurcată. Și cu privirea ascuțită. Neastâmpărat și autist. Dar care te face instantanee să te oprești. Și să te reconsideri. Ca om, ca umblător pe calea ta prin lumea altora.
Ceea ce-ți doresc și ție!