Shazam e bun, de exemplu, când te uiți la un film. Și când în toiul acțiunii ți se pare că auzi și ceva acorduri muzicale. Și-n tot noianul de frici, emoții și simțiri contradictorii ai impresia că așa ceva nu se poate. C-ai auzit glasul îngerilor, muzica heruvimilor ori alte asemenea exprimări desuete și coclite.
Și atunci deschizi Shazam și-n 10 secunde afli pământeanul care se face responsabil de respectiva diversiune de la toiul acțiunii. Te liniștești repornești filmul, creierul deja ignoră respectiva melodie și poate, cândva, cu puțin noroc îți aduci aminte și-ți verifici tag-urile din history.
Și găsești, de exemplu:
Sam Smith – Stay with me
Daniela Andrade – Crazy
Și altele asemenea, unele mai bune, altele clar mai proaste după dispoziția fiecăruia!
Shazam am zis, da?