Despre o asemenea discuție s-ar putea spune că ar fii ipotetică dar nu ireală. Ar fi putut avea loc undeva acum 100 de ani între doi cai. Unul alb cu pete maronii, celălalt roșcat dar fără pistrui. Și ar fi sunat cam așa ceva:
„- Hei, dacă stai să te gândești invenția asta omenească cu mașinile care fug în locul nostru, cară în locul nostru, trag în locul nostru nu-i un lucru rău deloc.
– Ai dreptate. Gândește-te câți dintr noi au murit în războaie, de exemplu. Puțini în față direct în luptă, dar cei mai mulți în spate asigurându-le oamenilor logistica și toate cele.
– Și da, mă gândesc că de acum, cu adevărat, o să fim animalele nobile cu slujbe demne de invidiat și cu o îngrijire pe măsură.”
O sută de ani mai târziu stăm amândoi, eu mai albit dar cu aceleași tente brunete tu mai roșcovan și plin de pistrui, și discutăm despre cât de mult ne ajută mașinile astea în viața de zi cu zi. Despre cum muncesc ele în locul nostru, cum gândesc ele în locul nostru, cum vorbesc ele în locul nostru …
Și mai desfacem o bere și mai dăm play la un video pe YouTube și ne mirăm cine mai face în 2014 movies de 15 minute. Și, după ce-l vedem, înțelegem cine.
Rezistați până la final și veți înțelege de ce titlul.
Chiar așa să fie?