La 16 ani am început. A fost primul meu job. A început brusc, a fost intens cât se poate și am terminat cu el nici nu mai știu de ce. Privind înapoi cu mândrie pot spune că n-am fost chiar normal la cap c-am făcut-o.
Au urmat altele, cinci la număr. Singura asemănare între ele a fost că nu aveau absolut nimic în comun nici cu cel dinaintea lui nici cu vreun altul din istorie. Și, pentru că inevitabil creșteam în vârstă, creștea și perioada pe care o petreceam la fiecare job.
Au fost oameni diferiți cei alături de care am fost de-a lungul anilor. Schimbând domeniul complet aș fi zis că am învățat de fiecare dată câte ceva. Am luat-o de fiecare dată de la 0 nu pentru că asta am vrut sau așa am căutat ci pentru că așa a fost să fie. N-am vrut niciodată să ajung sus pentru că dar de fiecare dată am ajuns cât de sus mi-am dorit. Întotdeauna mi-a plăcut ceea ce am făcut și am primit ajutor și am întins mâini la rândul meu.
În câteva zile se fac 8 ani de când fac ceea ce-mi place cel mai mult dintre tot ce-am făcut până acum. 8 ani în care am avut și crize de nebunie dar și hohote crunte de veselie. Am avut alături oameni pe care, cu sau fără voia lor, mi i-am făcut prieteni 🙂 Ei m-au învățat când nu știam, m-au susținut când nu vroiam, m-au încurajat când nu puteam. Și, datorită lor, acum, îi părăsesc.
Provocarea-i mare, așteptările și mai mari, încrederea acordată pe măsură. O iau din nou de la început deși nu-s genul care să iubească schimbările ba dimpotrivă. Paradoxal, deși urăsc schimbările acum am ales să lucrez cu și pentru ele. M-apuc din nou de învățat nu c-aș fi renunțat vreodată.
Zona mea de confort o să fie invadată la maxim în perioada ce urmează. Sunt conștient că voi avea de urcat munți la care nici nu gândesc, voi supăra involuntar prieteni dragi și voi avea de strâns din dinți mai mult decât oricând până acum. Adică … nimic din ce n-am mai făcut 😛 Și asta-mi dă liniște!
Vine o vreme când poți să stai sau poți să pleci. Când poți să urci sau să cobori sau doar să fii liftierul. Când ai voie să aștepți sau când trebuie să faci. Indiferent de alegerea pe care o faci viața ta se schimba.
Schimbări ușoare vă doresc!
Mult succes în noul drum, să faci să îţi fie bine şi să ai multe satisfacţii şi să se vadă toată valoarea ta!
Valoarea mea, valoarea mea … 🙂
Bafta, Vali ! Orice inceput e plin de stres, iti doresc sa te acomodezi cat mai repede.
Si sa se transforme intr-o poveste la fel de interesanta precum asta pe care o lasi in urma. 8 ani intr-un loc de munca sunt chiar o poveste!
Cateodata da, chiar simtim nevoia sa mai invatam ceva nou, chit ca nu ne plac schimbarile.
Un singur lucru mi se pare esential cand vine vorba de slujba : sa iti placa ceea ce faci si oamenii din jurul tau. Asa sa avem parte ! 🙂