La locul meu regulamentar de joacă am parte zilnic de tot felul de clienți și furnizori. Pentru că-mi place într-un mare fel. Și pentru
că, într-un fel, despre asta-i logistica aia de-mi place mie.
Într-una din zilele trecute prins într-o frenezie e-mail-icească m-a trăznit ideea cât de puțin cunosc eu despre oamenii cu care-mi trăiesc o bună parte din viață. Și mă refer aici la clienții și furnizorii externi, geografic vorbind deoarece dpdv logistic contactele mele sunt în măsură de cel puțin 90% externe.
7 ani în domeniu, o medie de 20 de persoane de contacte (client/furnizor) cu interacțiune săptămânală de la minim 1 dată/săptămână până la valori de zeci de ori/zi. Sute/mii de ore pe telefon, (zeci de) mii de mailuri, tone de emoții de tot felul împărtășite cu niște străini.
Oameni pe care-i cunosc prin intermediul stilului epistolar. A felului în care-și compun mailurile. Cât de repede reacționează la o cerere neașteptată și incomodă. Gradul de pro-activitate în preîntâmpinarea sau soluționarea unei probleme. Muritori pe care încerci să ți-i închipui pornind de la tonalitatea vocii. Sau de la moliciunea ori tăria accentului specific țării de unde provine. Ori fluenței și vitezei de reacție într-o convorbire într-o limbă cel mai adesea străină și lui și ție. Umani care mă surprind cu recomandări pe care mi le fac pe LinkedIn, cu update-uri de pe Facebook sau cu SMS-uri de ziua mea.
Dar toate astea nu-s decât o mică parte din aventurile de zi cu zi datorită cărora mă trezesc nu de puține ori zâmbind către cana de pe birou și mesajul ei … I love logistics!