Cultura sufletului

CTP reușește de obicei să treacă dincolo de puloverul emblematic, de Dacia hodorogită, de condiția de inginer travestit în ziarist sau de fost copil de mingi la o finală de Cupă Davis. Gazetar de frunte al țării, indiferent de ceea ce i se pune în cârcă, face într-un fel sau altul să se rupă de cotidian și să reformuleze gândurile noastre într-o formă citibilă, like-uibilă și share-uibilă cu drag și spor.

Citesc într-un editorial dintr-o zi de început de septembrie, într-o zi de luni, despre Mă-ta are cratimă:

Cultura sufletului bun e dincolo de acel pragmatic şi imediat „ai carte, ai parte”.

Cineva care l-a citit cu adevărat pe Eminescu, un spectator al pieselor lui Shakespeare şi Caragiale, un cunoscător al lui Don Quijote şi al Ţiganiadei lui Budai-Deleanu, un om care a ascultat măcar o dată în viaţă Mozart, Verdi sau Bach nu are doar o minte mobilată.

Geometria, structurile algebrice, limita, asimptota, derivata nu dezvoltă doar capacitatea de a raţiona.

A înţelege principiile mecanicii şi termodinamicii înseamnă mai mult decât a şti cum funcţionează un motor şi cum se învârte Universul.

O minte cultivată înrâureşte sufletul. Cel ce cunoaşte, adunătorul de bunuri simbolice, e mai departe de a fi un om rău, dăunător celorlalţi – excepţiile, unele monstruoase, confirmă această regulă de conversie a culturii în morală şi civilizaţie.

Omul atins de cultură ajunge mult mai greu intolerant, xenofob, rasist, fan al dictaturii sau anarhiei – toate, întruchipări ale sufletului rău.

Câteva versuri citite sau auzite cândva îl pot face, subconştient, să şovăie înainte de a-şi lovi soţia sau copilul.

Marea muzică şi studiul istoriei pot să-l influenţeze în a fi mai atent cu semenii, în a refuza să judece şi să denigreze doar din auzite, îi dau puterea de a înţelege şi ce nu-i convine sau nu-l interesează direct.

Cunoaşterea  gramaticii  îl  poate  opri  de la a scrie sau rosti o înjurătură – „Mă-ta are cratimă”, zice o melodie făcută de tineri.

Alături de el, mă uit la melodiile făcute de tineri, la filmulețe upload-ate de tineri, la BAC-urile neluate de tineri, la voturile ne/exprimate de tineri. Și, deplâng alături de el, viitorul copilelor mele. Guvernabile într-un loop nesfârșit de către liserupiştii de cultură generală și aleșii lor.

Păcat!