CTP reușește de obicei să treacă dincolo de puloverul emblematic, de Dacia hodorogită, de condiția de inginer travestit în ziarist sau de fost copil de mingi la o finală de Cupă Davis. Gazetar de frunte al țării, indiferent de ceea ce i se pune în cârcă, face într-un fel sau altul să se rupă de cotidian și să reformuleze gândurile noastre într-o formă citibilă, like-uibilă și share-uibilă cu drag și spor.
Citesc într-un editorial dintr-o zi de început de septembrie, într-o zi de luni, despre Mă-ta are cratimă:
Cultura sufletului bun e dincolo de acel pragmatic şi imediat „ai carte, ai parte”.
Cineva care l-a citit cu adevărat pe Eminescu, un spectator al pieselor lui Shakespeare şi Caragiale, un cunoscător al lui Don Quijote şi al Ţiganiadei lui Budai-Deleanu, un om care a ascultat măcar o dată în viaţă Mozart, Verdi sau Bach nu are doar o minte mobilată.
Geometria, structurile algebrice, limita, asimptota, derivata nu dezvoltă doar capacitatea de a raţiona.
A înţelege principiile mecanicii şi termodinamicii înseamnă mai mult decât a şti cum funcţionează un motor şi cum se învârte Universul.
O minte cultivată înrâureşte sufletul. Cel ce cunoaşte, adunătorul de bunuri simbolice, e mai departe de a fi un om rău, dăunător celorlalţi – excepţiile, unele monstruoase, confirmă această regulă de conversie a culturii în morală şi civilizaţie.
Omul atins de cultură ajunge mult mai greu intolerant, xenofob, rasist, fan al dictaturii sau anarhiei – toate, întruchipări ale sufletului rău.
Câteva versuri citite sau auzite cândva îl pot face, subconştient, să şovăie înainte de a-şi lovi soţia sau copilul.
Marea muzică şi studiul istoriei pot să-l influenţeze în a fi mai atent cu semenii, în a refuza să judece şi să denigreze doar din auzite, îi dau puterea de a înţelege şi ce nu-i convine sau nu-l interesează direct.
Cunoaşterea gramaticii îl poate opri de la a scrie sau rosti o înjurătură – „Mă-ta are cratimă”, zice o melodie făcută de tineri.
Alături de el, mă uit la melodiile făcute de tineri, la filmulețe upload-ate de tineri, la BAC-urile neluate de tineri, la voturile ne/exprimate de tineri. Și, deplâng alături de el, viitorul copilelor mele. Guvernabile într-un loop nesfârșit de către liserupiştii de cultură generală și aleșii lor.
Păcat!
Din păcate, liserupiştii ăia nu citesc Gândul…
Iar CTP scrie din ce în ce mai rar articole cu adevărat profesioniste (părerea mea)…
Ei nu, dar noi da!