Comunitățile sunt sau nu sunt! Indiferent de ce natură sunt acestea, la bază au un factor comun. Apartenența la o comunitate te face subiectiv și părtinitor. Mai ales când investești în acea comunitate
3 ore de prezentări și discuții concrete nu pot însemna nimic. 24 de oameni care și-au făcut timp pentru asta. Peste 300 de menționări pe twitter (and counting!) înseamnă ceva.
Am fost întrebat, la începutul întâlnirii, de ce am venit. Și am răspuns: degeaba! Acum, după eveniment și după after party-ul de după, spun că n-a fost degeaba. S-au schimbat idei, s-au vorbit vorbe, au fost oameni care au vorbit multe și chiar au promis fapte. La sfârșit, concluzia mea fost cea din titlu: fapte, nu vorbe!
După 2 ani de activat în blogosPHeră am din nou speranța că se poate. Am evoluat împreună, indiferent c-am mers pe același drum sau nu. Suntem mai bogați, mai activi, mai firești și mai compleți acum. Într-un cuvânt suntem mai frumoși și mai deștepți.
Departe de a fi euforic sunt doar optimist. Din nou! Nu știu cum se vede din afară dar, sincer, cred că, totuși, munca unora se vede acum. Aștept rezultatele acestei întâlniri, aștept efectele vizibile, aștept de-click-ul unora și profesionalizarea altora. Mai presus de toate acestea, îi aștept pe cei 24 de bloggeri să-și onoreze mâna ridicată în semn de apartenență.
Personal, m-am abținut cât am putut să vorbesc. Pentru că pesimismul meu ar fi putut, poate, influența. N-am intrat în istorii recente și-am încercat, pe cât posibil, să nu intru în polemici. Deși au fost multe lucruri pe care le-aș fi putut combate. Nicio problemă, dacă n-am fost eu au fost alții!
S-a vorbit liber? DA! S-a spus tot ceea ce era de spus? NU! Normal și firesc, între 24 de oameni și un timp, mai mult decât limitat! Dezamăgiți după eveniment? Cu siguranță! Urmăriți #phproblogs și articolele ce vor apărea în continuare pentru o imagine mai cuprinzătoare asupra a ceea ce s-a întâmplat și a ceea ce s-a discutat.
Dacă n-am zis-o, o repet, mulțumiri Kriogen pentru organizare 🙂
eu nu sunt optimistă din fire, la chestia cu solidarităţile româneşti cu atât mai puţin (şi ziua de azi, spre deosebire de tine, îmi confirmă scepticismul).
Însă au fost cel mult 23 de mâini ridicate la chestia cu implicarea în campanii. Deşi cred că au mai fost vreo câţiva care n-au ridicat mâna, la fel ca mine.
Insă pentru organizarea de azi toate felicitările pentru Kriogen, da!
Multumesc Vali pentru cuvintele frumoase. Ca de obicei imi dau jos “palaria” in fata intelepciunii tale si sper sa reusesc sa realizez ce mi-am propus.
Sunt extrem de bucuros ca am reusit cu acest eveniment sa iti readuc speranta ca blogosPHera poate deveni una mai buna.
Voi face tot posibilul sa nu dezamagesc pe nimeni si sa realizez ceea ce mi-am propus.
Ți-am dat un cec în alb. Atât! despre restul vorbim în 6 luni.
Nu vreau să-ţi tai elanu’, da’ exact 22 de oameni spuneau aceeaşi chestie, acum vreun an jumate, în Arad. Azi mai scriu vreo cinci , din care doi sunt supăraţi pe ăilalţi trei pentru că ăia trei i-au certat că nu se ţin de cuvânt. 🙂
Înțeleg ce spui, mai ales pentru că am trăit deja același lucru și aici, la noi, la Ploiești. Dar dau șanse oricărei inițiative de gen. Optimist iremediabil 🙂
Nimic nu se va face…Am evoluat doar pentru ca ne-am intalnit intr-o alta locatie, o sala pentru asa ceva, dar rautatile inca sunt si vor fi in continuare, mai ales daca se pun in discutie banii.
din link in link am ajuns la imierusine. senzatie!!! ca proiect!!!! senzatie!vreau sa-l cunosc pe omul ala…si sper sa reusesc anul asta :). cu drag si prietenie al tau fidel cititor 🙂
Când ajungi prin țară dă-mi de știre și-l prindem și pe Ionuț la o bere.
soon my boy….soon. 🙂