Evoluăm împreună?

Cine mă cunoaşte nu doar de ieri şi nu doar din primele 3 pagini ale blogului de faţă sper să fi înţeles câte ceva despre mine. Şi nu atât despre omul care trăieşte sub numele real de pe Facebook cât despre bloggerul care scrie rândurile pe care le citiţi zilnic, săptămânal sau din întâmplare.

De aceea, vreau să vă spun puţin despre ce vreau eu ca blogger. Blogger de provincie, blogger amator, blogger care vede/citeşte lşi blogger care vrea şi el. Şi aici nu mă refer la nimic altceva decât RECUNOAȘTERE! Recunoaștere a unei pasiuni, a unui hobby sau spuneți-i voi oricum ați vrea) blogging-ul care-a evouluat în ultimii ani și a ajuns să fie din ce în ce mai prezent în viața oricărui utilizator de online. Recunoaștere a ceea ce aduce blogging-ul prin prezența sa pe piața, prin conținutul adus, prin opiniile exprimate sincer, gratuit și fără prejudecăți de către autori din ce în ce mai puțini anonimi și din ce în ce mai avizați.

Dar gata cu introducerea să spunem lucrurilor pe nume. În Ploiești acum 1 an de zile se vorbea pe la colțuri și mai mult în gând despre bloguri. Sincer și fără vorbe goale, ăsta-i adevărul! Existau bloguri, fusese și-un blog meet, dar comunitatea în sine era sublimă mai ales prin absența ei. De nicăieri, brusc a apărut un tweetmeet. La mai puțin de o lună, încălziți de succes-ul neașteptat a avut loc și un blogmeet unde lucrurile au avut o desfășurare mai pro sub comanda lui Haotik și al lui Vlad Petre. Pe urmă a fost întâlnirea organizată de Sadak și Zorin (ocazie cu care mi-am făcut și eu debutul offline). Lucrurile au evoluat și acum, privind înapoi, pare simplu. Ca orice alt lucru care a evoluat în timp, acum pare simplu și evoluția sa logică și firească.

Cert este că, ușor-ușor am realizat ceva. Avem o COMUNITATE! Avem un grup de pasionați, care scriu, care discută, care se implică. Mai încet, cu greșeli voite sau ignorate, cu pasiune și plăcere. O mână de oameni care se interesează, caută, încearcă online-ul cu degetul. Avem o blogosPHeră care știe ce vrea și începe să ceară! Și, deși acum vocea lor noastră este subțirică și fără vlagă, eu am toată încrederea (istoria recentă a demonstrat-o) că această situație se va schimba. Privind în jur, vedem impactul tot mai mare pe care-l au comunitățile de bloguri în mass mediile locale, în acțiunile sau evenimentele sociale, la niveluri din cele mai diverse.

Și ce-i cel mai important, aceste lucruri se văd. Și nu numai din interior, de către noi cei implicați ci și din afară. Iar a ne ignora, ca și până acum, nu mai este o alternativă viabilă. De aceea, ne vor lângă ei. Cu propuneri voalate, în glumă, cu șopârle strecurate și/sau pe față. Momentan, fără prea multe așteptări, cu neîncredere și privindu-ne de sus.

În ultimele luni m-am implicat destul de mult în promovarea și dezvoltarea comunității de care vorbeam mai sus. Pentru că cineva trebuie s-o facă. Ca mine, mai sunt și ei se știu. În mare parte, pentru ei am scris cele de mai sus. Pentru că, deși hotărârea mea este  luată (în proporție de 90%), vreau să știu și părerile voastre și anume: invadăm presa? Ocupăm radiourile? Spargem televiziunile?

Sărim pe ObservatorulPh? Ori în Ph-online.ro? Le acaparăm microfoanele celor de la Radio Prahova? Sau începem cu WylFM? Ocupăm studiourile celor de la PrahovaTV? Sau mergem la Valea Prahovei TV?

Trecem la nivelul următor? Sunteți pregătiți?