Despre monștrii și plăcerile ușoare

Cu toții suntem bântuiți de monștrii din capul nostru. Sub formă de balauri mari sau pitici creți, temerile bazate pe experiențe nefericite sau întâmplări neprevăzute ajung să ne bântuie  și uneori să ne conducă viața. Majoritatea provin din copilăria mică, adolescență iar câțiva s-au născut adulți fiind. Nu ni-i atribuim ci căutăm vinovați cărora să li-i punem în cârcă. Ne credem blegi nefericiți aflați la timpul sau la locul nepotrivit, ghinioniști prinși în vâltoarea unor evenimente. Și atât!

Uneori, unii mai curajoși dintre noi, pleacă la război. Își inventariază inamicii, îi sortează după mărime, formă, gust, culoare și încep atacul. Folosesc toate armele pe care le au la îndemână pentru a-i nimici sau măcar a-i depăși și lăsa departe în urmă. Își fac un scop în viață în a-și învingei temerile, a-și demoniza monștrii, a-și depăși limitele pentru a scăpa de frici reale sau semi-închipuite.

De cele mai multe ori însă, majoritatea alegem să ne târâm zilnic bolovanii după noi. Ne echilibrăm fricile pe de o parte, temerile și fobiile pe de alta și voinicește ne încadrăm pe sensul de mers către mai departe. Poate din lașitate, poate din slăbiciune, poate din nepăsare sau indiferență …  Alegem calea ușoară dar sigură și întoarcem spatele indiferenți la monstruoasele creaturi care ne guvernează viața.

Totul pentru a ne bucura în liniște de micile plăceri pe care viața ni le oferă, decentă, zi după zi. Ne mulțumim să molfăim coji de bucurii, să sugem oase vechi de foste împliniri, ne hrănim cu amintirile victoriilor de mult apuse și ne înclinăm respectuos la auzul fostelor imnuri revoluționare.

Important este ca, la sfârșitul zilei, să putem pune deoparte și monștrii de peste zi și plăcerile prea ușor dobândite și să adormim  împăcați.