La sfârșitul zilei

Unii sunt mulțumiți când a mai trecut o zi fără să le-o tragă nimeni. La job, la școală sau pe stradă. Sau, mai rar, când a mai trecut o zi fără să o tragă nimănui. La job, la școală sau acasă!

Altora, le place să se simtă mari și tari. Și, pentru că nu e nimeni împrejur, să-i vadă ori să-i simtă, se apucă și-și urlă singuri stările fiziologice. Ignorând dreptul celorlați de a-și savura liniștea.

Am avut plăcerea să cunosc pe cineva care și-a abandonat viața. În folosul altora. Acum, se mulțumește cu părticele din zi, cu bucățele de vacanțe, cu firimituri de nopți și cu urme de pasiune furată. O face însă, cu mândrie și, dreptul ei la,  fericire.

Cândva, demult, altcineva mi-a spus că are de ales între a nu avea nimic și a-și lua porția de fericire din puținul care i se oferă. I-am reproșat, atunci, frica. Acum, nu știu ce i-aș mai răspunde.

Încerc, pe cât posibil, la sfârșitul zilei, să nu-mi fie pară rău de azi și să nu-mi fie frică de mâine. Pentru că, viața chiar poate fi frumoasă!