Știu, ăsta-i un blog personal, Știu, politica nu-mi este indiferentă. Știu, trebuie să scriu și eu despre referendum. Doar că nu pot!
Bordurile lui Videanu și casele lui Năstase nu mă lasă. Matematica lui Anastase și nulitatea lui Zgonea nu mă coafează. Zâmbetul lui Iliescu și 
hăhăitul lui Băsescu nu mă mai păcălesc. Absențele lui Antonescu și cocoașa lui Boc mă dezamăgesc. Denunțurile lui Voiculescu și inutilitatea lui Blaga mă jenează.
Nesimțirea ungurilor și lipsa de reacție a 20 de ani de guvernare românească în România mă irită. Încă un doctorat plagiat este doar o altă realitate dezamăgitoare. O sănătate din ce în ce mai șubrezită mă doare soră cu moartea. O regalitate muribundă și retrocedările ei calice mă deranjează. De o poliție activă împotriva mea sunt sătul. Justiția cumpărabilă de la piață mă neliniștește. Învățământul pe genunchi mă înspăimântă. Lipsa unor străzi decente și a unor autostrăzi funcționale mă seacă.
Sunt prea multe lucruri nefirești și iraționale în țara în care trăiesc eu de 37 de ani. Prea multe lupte între EI, în defavoarea NOASTRĂ. Prea multă mizerie generată de servitori în defavoarea stăpânilor. M-am săturat de tot acest război alimentat din banii mei, unul dintre puținii care încă mai produc în țara asta. Nu mai suport dejecțiile cu care sunt împroșcat doar pentru că am o ALTĂ părere. Nu vreau să nu am o altă soluție în afara emigrării!
Nu mai sunt nici pro, nici contra. Sunt sătul de mizeriile actualului președinte suspendat. Mi-e frică de toxicitatea re-demonstrată zilele astea de actualul președinte interimar. Între rahatul pe care l-am înghițit în ultimii 8 ani și cel care-mi va fii vârât pe gât în următorii x ani nu am ce să aleg. În primele 2 luni de guvernare actualul Guvern al României ține ședințe în timpul cărora în 75% din timp stabilește strategii de apărare împotriva adversarilor politici. În același timp, moneda euro a ajuns sus, tot mai sus, de la o zi la alta.
Toate astea-s din vina lui Traian Băsescu. A vrut să fie un președinte jucător și a reușit să se joace cu o țară întreagă. Doar că simțeam că avea limite. Ziua de luni, orice rezultat ar aduce cu ea, nu o să rezolve nimic.
Și asta e este adevărata problemă!