Eu port numai șosete negre, el numai șosete albe.
Eu prefer oricând berea, el lasă totul pentru o țuică sănătoasă.
Eu nu port maieu, dar el îl asortează la orice.
Eu urăsc mustața, pe el îl definește.
Eu nu cunosc pe nimeni, pe el îl cunoaște toată lumea.
Eu nu fac show, el este actor înnăscut.
Eu trăiesc și online-ul, pentru el nu există.
El este prietenul meu și eu sunt prietenul lui.
Și, la sfârșitul zilei, asta-i tot ce contează!
Vali, eu chiar cred că e bine să ne alegem prietenii nu neapărat gen ‘bucăţică ruptă’ din mine.
În momentul în care ai preajmă oameni diferiţi dar care ştiu să respecte diferenţa de păreri eşti mai câştigat decât dacă ai numai cu care te asemeni.
Nu e comod să nu te asemeni cu celălalt, dar e bine. 🙂
Eu sunt de părere că prietenii nu ți-i alegi ci ai parte de ei după cum îi meriți sau după cum ți-i „formezi”.
ştiu vorba asta, dar nu prea cred în ea.
Cred că ne apropiem de oamenii pe care ni-i dorim prieteni iar ei ne răspund sau nu.
Dar atitudinea este diferenţiată faţă de un potenţial prieten cu care răzi sau pierzi vremea trăncănind aiurea în raport cu atitudinea neutră şi distantă faţă de o simplă cunoştinţă.
Cât despre ‘format’ … ohoo, am încercat să-mi formez pisica să nu mai miorlăie noaptea şi n-a mers, dară cu un om ! 🙂