În draft stă de mult timp un articol cu titlul de mai sus. Și ca idee de bază „unde au dispărut blogurile 
personale? Și de ce?”
Am început să citesc bloguri pentru că-mi ofereau șansa de a afla ce fac alții. Atât cât doreau ei să-mi ofere, atât cât puteam eu să înțeleg din cele spuse de ei. Un fel de voyeurism, cu acordul părților.
În anii ce-au urmat am început să resimt comercializarea blogurilor. Au apărut ofertele, au intrat banii, s-au schimbat viziunile. Componenta personală a blogurilor a început să dispară. Posesorii de bloguri s-au maturizat și au ales să-și profesionalizeze, într-un fel sau altul, fostul oracol online.
Zilele trecute cineva care mă cunoaște puțin mai bine, mă acuza că mă scap prea mult și prea des în butoiul plin cu chestii personale. Și că ies d-acolo cu câte-o chestie în mână, strigând Evrika! Deși, îmi repet de fiecare dată când m-apuc să scriu câte ceva blogul nu e confesional, poate uneori o comit.
Pentru că în momentul în care blogul acesta nu va mai fi cu și despre mine îmi va fi inutil. Dincolo de orice și de oricine, latura personală a blogului meu nu mi-o voi putea cenzura. Indiferent de cât voi avea de dat explicații, de răspuns la acuzații unora sau de zâmbit cu subânțeles altora.
Iar lucrurile cu adevărat personale le comitem totuși în offline, da?
Unii au blog pe o anumita nisa, unii personal, unii amestecat. Din moment ce vezi ca are potential este normal sa te gandesti la cum ai putea produce bani din el.
Ai blog personal, vorbesti despre intamplarile din viata ta si a altora, dar din cand in cand mai adaugi si pareri despre anumite chestii, gen produse. Din start iti asumi raspunderea pentru cele scrise pe blog, ca ala nu stiu si altul bla bla. Pe cand la un blog pe o anumita nisa, nu-ti bati capul cu problemele personale si ale prietenilor, aici e vorba despre produse.
Pe cel personal, zic eu.. viata ta este online, pe unul de nisa, viata este offline.