De când am început să mă și implic în organizarea phblogmeet-urilor, mi-am făcut un obicei din a scrie despre cum am văzut eu ce s-a întâmplat acolo. Atât pentru a vedea reacțiile și impresiile celorlalți participanți cât și pentru a-mi cimenta propriile gânduri și a idei.
Încep prin a le mulțumi participanților Jorje, Tibi, Haotik, Mihaeladm, Kriogen, Vali Ovidiu, Livia, Dana, Bogdan Cojo, 3ditorial şi Chinezu. Le mulțumesc pentru interes, pentru curiozitate, pentru consecvență, pentru încăpățânare și pentru orice alt motiv datorită căruia am fost împreună. Tot lor trebuie să le cer și scuze dacă locul unde ne-am întâlnit nu a fost cel mai inspirat ales. Prima locație a devenit ne-accesibilă cu mai puțin de 24 de ore înainte de ora de începere a meet-ului și cea mai bună alegere mi s-a părut a fi Irish Pub.
Ce-am avut la phblogmeet:
- nu doar 10 participanți cum am anunțat inițial ci 12. Din doar 14 care și-au exprimat intenția de participare. Pe această cale îi rog pe cei 3 pe care i-am refuzat să nu mă urască și data viitoare să vină fără frică au o bere/un suc din partea mea pentru a-mi fi iertate păcatele;
- 2 participanți aflați pentru prima dată la un blogmeet – Bogdan și Livia (apropo, pentru a lămuri o dată pentru totdeauna isteria provocată de timiditatea vocală a Liviei vă recomand să citiți asta și bineînțeles, răspunsul 🙂 )
- un invitat neașteptat venit de la București special pentru a face poze cu noi – Chinezu;
- o medie de vârstă de aproximativ 27 de ani. Mulțumiri speciale celor 2 adolescenți (Livia și Tibi) care ne-au ajutat să scădem această medie de vârstă și să nu pară a fi fost o întâlnire de boșorogi ciudați;
- o onorare după fix 3 luni a unui pariu – Haotik;
- 2 succese mărețe ale fotbalului românesc motiv de mândrie națională blah blah …
- discuții serioase între 2, 3, 4 oameni;
- idei/ teme blog related la care să reacționeze și să comenteze fiecare dintre participanți;
- plan de bătaie temeinic pentru cucerirea Republicii Culturale Chineze de către urmașii Republicii de la Ploiești;
- curajul (critic) de a doua zi;
- interacțiune fizică între toți participanții, schimburi de cuvinte, impresii și păreri libere și nelimitate între ei;
- un CV, o carte de vizită pe care să le trântim pe masă, mândri;
un lider sauun nucleu al blogosPHerei cu idei, planuri și interese comune.
Cred, vreau să cred, că după fiecare întâlnire offline cu bloggerii mei preferați plecăm cu toții cu ceva. Cu o idee, cu un gând, cu o părere, cu niște răspunsuri, cu ceva informații, cu planuri concrete, cu inițiative asumate, cu … cu CEVA! Cred, vreau să cred, că ne întâlnim o dată pe lună să bem o bere sau un suc sau un ceai dar să și discutăm câte ceva legat strict de motivul sau titlul întrunirii noastre. Cred, vreau să cred, că și voi vreți așa ceva!
Cred, sunt mai mult decât sigur, că eu personal vorbesc prea mult. Și prea prost, deseori. Uit să ascult, să procesez informațiile primite, să le extrag pe cele mai importante, frumoase, deștepte și să le multiplic. Și nu-mi place asta. Și-mi propun să schimb asta. Începând de data viitoare!
PS: la o zi după blogmeet 8 din cei 12 participanți și-au exprimat părerea despre cum a fost. În următoarele 3 zile o vor face și restul, bag mâna în foc! E bine!