My own love song este unul dintre cele mai tulburătoare filme pe care le-am văzut în ultimii mulți ani.
Jane Wyatt (Renee Zellweger) este o fostă rockeriță de succes care în urma unui accident auto și-a pierdut soțul, a rămas paralizată într-un scaun cu rotile iar fiul i-a fost luat de către serviciile de asistență socială și dat spre adopție.
Joey (Forest Whitaker) fuge încontinuu de medicii de la psihiatrie alegând să trăiască zi de zi înconjurat de familia sa transformată în îngeri după ce și-au pierdut viața într-un incendiu ce le-a mistuit casa.
Billie (Madelina Zima – aia mică și perversă din Californication) umblă prin țară în căutarea soțului plecat fără nicio explicație de acasă, permanent atentă la telefonul cu un ultim dolar credit singura legătură pe care o mai are cu cel pe care-l caută.
Caldwell (Nick Nolte) și-a pierdut jobul, casa mințile după ce și-a salvat vecinii pe când uraganul Katrina devasta New Orleans-ul. De atunci face pe chitaristul semi-profesionist serile iar în restul timpului se ocupă de activități mult mai puțin licite.
O călătorie îi aduce pe toți împreună pentru o perioadă mai mică sau mai mare de timp, printr-o Americă atemporală, iluzorie, plină de imagine, peisaj și culoare. O călătorie în care fiecare caută altceva, în altă parte, în alt scop, în alt spațiu. O călătorie oarecum asemănătoare cu cea pe care Dorothy și prietenii au făcut-o în căutarea vrăjitorului din Oz.
Mi-a plăcut! Renee este departe de a fi frumușica pe care o cunoșteam, Forest are pe lângă-i ochiul faimos încă un defect de mers și unul de vorbire, Madeline este ingenuă, fidelă, inocentă dar doritoare iar Nick nu-i decât un bărbos bătrân cu un rol de debutant. Dar toți împreună fac un film care nu va lua Oscar-uri și nici nu va prinde vreun loc liber prin topuri ever. Și mai avem nevoie și de d-astea …
… tocmai citeam o recenzie de-a lui The King’s Speech (pe care mi-am propus sa-l vad in urma vizionarii trailer0ului) cand m-am oprit sa citesc recenzia ta.
Reactia mea in pasi succesivi :
– citind primele 4 drame mi-am zis un alt film prea lacrimogeno-dramatic, not fot me, evit starile induse de filme de genul asta
– apoi am citit similitudinea pe care ai trasat-o fata de calatoria lui Dorothy si deja m-ai atins
– iar apoi am vazut trailer-ul si n-am inteles : subtritrat en francais? ce e chestia aia cu Apres la Mome? Ce au in comun cele doua filme?
– din ce povestisesi tu mi-am imaginat ca e un fel de Crash LA Stories, insa dupa genericul tip desene animate cred ca se vrea un film un pic mai detasat
Oricum, ideea mea in fond era una singura – mai scrie recenzii, le scrii fain !
Semnat : una care citeste destule recenzii de filme 🙂
Trailer-ul cu subtitrarea în franceză este singurul pe care l-am găsit așa că stai liniștită, franceza nu are nicio legătură cu filmul.
Sunt curios ce-o să ai de zis și după vizionare și cum o să și se pară rândurile de mai sus atunci.