Via Cătălin Tolontan aflu despre ceea ce el a numit: CEA MAI REA ŞTIRE!
Mai jos este declaraţia pe această temă a lui Radu Naum:
N-am vocaţie de victimă şi în mod normal nu aş face un asemenea demers din teama de a nu cădea în penibil. Am receptat însă atîtea reacţii în legătură cu absenţa mea şi a lui Radu Banciu de la comentariul Turului Franţei, ba chiar s-a iniţiat şi o petiţie (am trăit s-o văd şi pe asta !) încît mi-am zis poate n-ar fi deplasate minime precizări.
Povestea e aşa : redactorul şef al Eurosport România, Arnold Cobilanschi, s-a întîlnit cu noi în urmă cu mai bine de o săptămînă. După cîteva minute de discuţii despre evenimente ale trecutului şi actualele noastre angajamente profesionale (ale mele şi ale lui Radu B.), cel pe care îl apelăm cu prietenie Noli ne-a făcut cunoscut cu părere de rău că postul a ales pentru Turul Franţei varianta comentatorilor actuali, cei care au preluat microfonul în ultimul an. E important de ştiut că nu s-a făcut vorbire nici o secundă despre bani sau chestiuni editoriale.
Întrevederea s-a încheiat cu strîngeri de mînă. Am convenit că e vorba de o despărţire civilizată şi asumată de toată lumea. Mai mult, l-am rugat pe Noli să ne trimită cîteva rînduri despre această încheiere a colaborării, care să servească drept răspuns oricui ar vrea curiozitatea de a afla cauzele separării. Scrisoarea nu mi-a parvenit încă, fără îndoială din motive obiective.
Mi se pare important să comunic că nu am nimic de reproşat conducerii româneşti a postului Eurosport şi că respect decizia luată. Mai mult, sînt recunoscător prietenilor de acolo pentru felul în care ne-au apărat în faţa managementului de la Paris, bombardat în destule rînduri cu scrisori de înfierare a comentariului nostru cel puţin neortodox. Deşi poate nemulţumiţi de situaţia creată, nu ne-au impus niciodată nimic (cel mult ne-au sugerat, dar în nici un caz nu ne-au forţat să modificăm anumite atitudini din comentariu). Pentru acest lucru, le sînt profund îndatorat, ca şi pentru indulgenţa cu care ne-au tratat toanele, intîrzierile sau erorile.
Împreună cu Radu Banciu am petrecut 11 veri pe toţi coclaurii Franţei. Am încercat în comentariul nostru să ne luăm vacanţă de la încrîncenările pe care le naşte sportul implicat, să vorbim despre pasiuni şi umori, să luăm poziţie în favoarea deschiderii către adevăr şi împotriva limbii de lemn. Asta nu ne-a ferit de crispări, încremeniri în anumite proiecte şi chiar certuri. Am depăşit cu mult cadrul sportului, am bătut cimpii cu frenezia unor scăpaţi din cuşcă şi am avut pretenţia că nu ne luăm foarte în serios. Din acest motiv tind să nu tratez solemn plecarea noastră din fenomenul Turul Franţei. Am un singur regret : Lance Armstrong ne-a supravieţuit ! Dar, ştiţi cum e, cînd te prinde controlorul fără bilet trebuie doar să te gîndeşti de cîte ori l-ai păcălit ca să-ţi regăseşti zîmbetul.
Voi fi un telespectator pasionat al Turului Franţei, deloc exigent cu noii comentatori, pe care îi încurajez din tot sufletul. Dacă Turul va supravieţui fără Majestatea Sa, cine altcineva ar putea fi de neînlocuit ?
Vă mulţumesc tuturor. Ne-am însoţit cu bucurie un pic de viaţă.
Partenerul de microfon, cel cu care a pedalat alături timp de 10 ani în fiecare lună iulie, Radu Banciu are şi el o declaraţie audio, de data aceasta, pe aceeaşi temă.
Ciclismul este, în general, un sport plicticos. Mai ales când îl priveşti la televizor, într-o după amiază toridă de vară. Nu are scânteia aia care să te facă să stai cu ochii piliţi de ecran timp de 5-7 ore cât durează o etapă de mare tur, de exemplu. Poate anumite evadări sau inaluri de etapă sau uneori finalurile de tururi să te ţină oarecum încordat în aşteptarea câştigătorului, în rest nu prea există în acest sport momente de tensiune maximă
Şi totuşi Eurosport a reuşit să popularizeze ciclismul în România, în principal prin transmisiile celor mai importante event-uri anuale fie că este vorba de clasicele tururi ale Italiei, Franţei şi Spaniei ori despre cursele de o zi ori mini-tururile de pe tot cuprinsul Europei. Deşi sigla era a Eurosportului, mulţi priveau la imaginile cu cele 150 de biciclete în mişcare dar de fapt ascultau comentariile celor 2, care timp de 6 ore dădeau neîncetat din gură, nu neapărat despre ce se petrecea pe ecran.
Despărţirea Eurosportului de Radu Banciu şi Radu Naum este pentru jurnalismul de televiziune românesc un eveniment la fel de important ca şi renunţarea lui Cristian Ţopescu la a mai comenta meciurile echipei naţionale de fotbal de după mondialul american. Ciclismul îi pierde pe cei mai frumoşi şi nebuni comentatori ai săi, dar nu pe iubitorii de ciclism, cei care au fost serviţi timp de 10 ani de către maeştrii Banciu şi Naum. Am învăţat să respect ciclismul în cea mai deplină manifestare a sa, turul Franţei, de la ei.
Cu siguranţă, turul Franţei de anul acesta va fi unul puţin trist. Şi puţin sărac. Deşi Armstrong revine, turul acesta va fi unul fără vedete.