S-a născut. A trăit. A murit. Aşa ar vrut sa-i fie scris pe cruce….

Vreau o zi de doliu naţional. Pentru că merită. Spre deosebire de rahatul ăla de acu câteva zile. După el, România nu va mai fi la fel. E dreptul meu să-l plâng, acum! Tot ce e tânăr în ţara asta de 19 ani încoa’ plânge acum. Mi-e greu … Of, Doamne …

Cand necazuri te doboaraSi prieteni n-ai sa-i strigiTine minte, sfarsitul nu-i aici Si ce slaveai in tainaE ca si cum nu-ti expliciTine minte, sfarsitul nu-i aiciNu-i aici, nu, nu-i aici, nuTine minte, sfarsitul nu-i aici Cand oprit la o rascruceDrumul nu sti s-al preziciTine minte, sfarsitul nu-i aici Cand nu mai ai nici viseSi nu sti cum sa te ridiciTine minte, sfarsitul nu-i aiciNu-i aici, nu, nu-i aici, nuTine minte, sfarsitul nu-i aici Cand s-aduna norii negriPloaia cade ca un briciTine minte, sfarsitul nu-i aici…

Chiar aşa …. OK, am crescut, am invatat, am strins din dinti, ne-am luptat cu dinozaurii cu minti inguste, cu comunistii, cu neocomunistii, cu criptocomunistii, cu patronii cu comportamente de buticari, ok, ne-am platit 10 ore de internet cu banii din primul salariu de la un part-time, am construit situri, am scris pe forumuri, am aplicat on-line, am intrat in companii, am avansat, ne-am dat demisia, am inceput de la zero, am sperat, am plins, am injurat de toti dumnezeii, ne-am plimbat ore in fata…