Despre o zi liberă, dar nu la mare
Săptămâna trecută mi-am luat o zi liberă. Pentru că aveam muuulte de rezolvat şi nu-i aşa zilele de concediu trebuie tocate în vreun fel. Și cum dormeam eu mai dulce în dimineaţa respectivă sună ceasul/telefonul deşteptător la ora normală pentru plecarea la job. Adică dis de dimineaţă, pe când soarele nu este încă hotărât dacă da sau să nu. Moment în care optimistul din mine cu jumătatea din creier trează în acele secunde se apucă să urle: yupiiii, ce bine că-s liber astăzi, nu trebuie…