E plină lumea de motivaționale despre cum să fii bun cu cei din jurul tău. Cum să faci bine gratis. Să fii altruist și să-ți ajuți aproapele. Să lași de la tine și să dai din puținul tău.
Orice curs de dezvoltare personală te învață cât de bine o să-ți fie dacă împarți cu cel de lângă tine. Și să-i dai ce-ai mai bun și să evoluezi astfel. Să crești în ochii tăi când îți ridici semeni de pe jos.
Dar nimeni, niciodată nu-ți spune cât pierzi când faci toate astea. Câte trenuri trec pe lângă tine. Câte șanse irosești prin neprezentare. Cât efort depui pentru a reveni în rând cu ceilalți după timpul cheltuit pentru alții. Cât te doare când, a doua și a treia oară, truda ta este privită cu seninătate ca un act de normalitate.
Și cât de singur ești când trebuie să iei o decizie care te ajută doar pe tine sau doar pe alții. Și iarăși nimeni nu te atenționează cât de nasol o să fie când prietenii îți devin dușmani, când începi să nu-i mai ajuți pe ei ca să te ajuți pe tine.
În mare, cam asta am înțeles eu din Jobs …
adica recomanzi filmul? Eu nu-s fascinata de biografia omului, dar asta nu inseamna ca nu m-ar tenta sa vad filmul.
Mi-a plăcut filmul deși am fost mai mult decât reticent în privința lui (cam ca și tine!). Poate doar pentru că l-am văzut într-o perioadă a vieții mele care a și generat gândurile de mai sus.
atunci inseamna ca eu trebuie sa mai astept un pic ca sa il vad, fiindca acum nu sunt intr-o perioada in care sa pot acorda atentie aspectelor de genul asta. Sunt obsedata doar de scoala, asa ca ar trece probabil pe langa mine fara sa-l pot intelege acum.