À perdre la raison/Our children – doar un alt film care spune o poveste de viață nebună, reală sau nu are mai puțină importanță.
La vie d’Adèle/ Blue is the Warmest Color – Marele Premiu la Cannes atât pentru film cât și pentru actrițele din rolurile principale. Chiar și după gustul meu prea mult sex (gratuit), prea puțină poveste, prea multă peliculă folosită (aproape 3 ore de film), prea puțin nerv. Mi-a luat aproape o săptămână să-l văd ceea ce-ar putea să spună foarte multe …
Hiroshima, mon amour – pentru că e genul de clasic care contează.
Insidious și Chapter 2 – ca de obicei, continuarea mult mai slabă decât originalul cu atât mai mult cu cât capitolul 3 se vede la orizont.
Hours – filmele proaste le recunoști ȘI după actorii proști de pe afiș. Ăsta-i un film cu mortul anului, Paul Walker, așa că mai bine mai luați niște jumări și-un pahar de vin decât așa ceva.
Paulette – o mămăiță xenofobă face furori în lumea traficanților de hașiș într-o suburbie a Parisului. Unora li se va părea comedie, alții vor deplânge gusturile primilor.
Post tenebras lux – la cât de prost/absurd/ilogic/ireal/aiurea este cu siguranță are o cârcă de premii în portofoliu.
Prisoners – imposibil să nu rezonezi cu povestea și să nu fii de acord cu desfășurarea faptelor.
Seven Pounds – poate cel mai bun film al lui Will Smith. Recomandabil pentru perioada asta a anului când toată lumea crede că face fapte bune.
Standing Up – cu și despre copii dar nu pentru copii în mod special. Bun după o partidă grandioasă de sarmale în familie.
The Frozen Ground – un criminal în serie (John Cusack) își face de cap prin Alaska și un polițist (Nicolas Cage) se dă peste cap să-l prindă. Recomandabil la beție.
Yi dai zong shi/ The Grandmaster – pentru momentele de singurătate generate de absența nemotivată a Moșului și în virtutea vremurilor în care chinezii dădeau la export filme cu arte marțiale.
This is the End – umor involuntar pe rețeta DOD sau Vacanța Mare, perioada PRO. Penibil, cu alte cuvinte.
Și-un trailer, de sezon, pentru voi și pitici din jurul vostru ca scuză să intrați la un asemenea film Frozen
Waven, ma faci de ras complet.
Ultimul film vazut a fost prin noiembrie, iar media mea e cam de 10 filme pe an. Cinema + tv + net = hai un 14.
Hiroshima, mon amour am citit cartea, inca n-am vazut filmul dar e pe lista mea de dorinte de mult timp.
La Hours imi place ‘sentinta’ ta, cred ca subscriu inainte de vedea pana si trailer-ul. 🙂
Cu La vie d’Adele mi-ai amintit de experienta mea cu Amelie – mi-a placut filmul, dar 3 ore am crezut ca-mi vine rau. Prea mult pentru un film, pentru orice film nu e LOTR. 🙂
ps. te numesc responsabil de cumpararea primului bilet la cinema pe 2014 plus de bucuria mea de a vedea Frozen (mi se pare garantata direct din trailer). Sa le ceri deci o bere celor de la Cinema Twins, ca uite le-ai adus castig chiar si fara sa te stradui. 🙂
M. în vacanța asta de aproape 10 zile deja am văzut cel puțin 1-2 filme pe zi. Este modul meu de a mă deconecta de realitatea exterioară, felul meu de a lua o pauză. PS: nu rata Seven Pounds 🙂
Seven Pounds … ca titlu imi suna cunoscut.
L-am trecut pe lista pentru urmatoarea vacanta.
Acum va trebui sa urmaresc niste filme pentru scoala si-s genul care daca e ceva musai atunci nu se mai poate bucura de lucrul cu pricina, oricat de fain e realizat. 🙁
Dacă nu i-am mai zis-o, ți-o repet (poate singura glumă reținută din școală) – fuck school, live first!
:))) dar mie chiar imi place scoala. Nu ma chinui cu ea. Si de fapt, cred ca e singurul lucru la care ma pricep : sa invat si sa studiez carti. Alte abilitati mai mari nu par a avea.
Banuiesc ca la mine e un pic living through books, deci un soi de fucking life 😉