Oamenii nu-și schimbă mentalitatea

am mai înţeles un lucru. nu acum, mai demult. în afară de foarte puţine excepţii notabile, oamenii nu-şi schimbă mentalitatea. o societate avansează prin generaţii care se formează şi gândesc direct altfel, nu prin oameni care îşi schimbă modul de gândire.

De aici despre Școala altfel și expoziția Human Body precum și despre lipsa de atitudine ori derapajele mentale ale unor oameni prea înguști pentru vremurile pe care le trăim.
pain2learn

3 thoughts on “Oamenii nu-și schimbă mentalitatea

  1. Waven, cu tot respectul pentru modernitate, dar am impresia că uneori modernitatea asta e soră geamănă cu grostescul şi insensibilitatea.
    Nuuuu, sunt convinsă că vederea unei serii de decedaţi conservaţi în aşa fel încât să pară plastic n-ar dăuna psihicului copilului. De ce să dăuneze? Putem să-i ducem şi la morgă la o adică.
    Mă scuzi, dar ideea însăşi a expoziţiei îmi provoacă greaţă : dacă morţii ăia n-ar fost revendicaţi de nimeni nu înseamnă că avem dreptul de a-i expune şi de a lua bani pe corpurile lor mumificate, sau cum or fi.
    Nu e nici creştineşte, nici uman.
    Iar educativ nu văd ce pierzi dacă vezi un manechin de plastic reproducînd corpul uman. Aveam şi noi unul în laboratorul de bio în generală.
    Zău dacă mi-aş duce copilul la aşa ceva. Dar probabil că am eu mentalitatea de pe vremea bunicii şi încă mai fac mofturi să mă oripilez.

    • Nici eu nu mi-aș duce fetele la această expoziție. Nu ACUM. Dar, când vârsta le va permite s-o înțeleagă le voi încuraja.
      Despre partea creștinească aș întreba cine hotărăște. Dacă o fac popii intens iubitori de biserici/ cât mai multe biserici/ biserici și nimic altceva/ biserica ne va salva nu cred că mă interesează părerea lor.
      Una peste alte, este o expoziție la care nimeni NU este obligat să meargă. Vrei, ești curios, ești interesat te duci. Dacă nu, nu!

  2. Ca sa fiu asa mai , direct si la subiect, nu poti invata fara suferinta, nu poti baga la cap fara sa faci ceva gresit, daca ai face totul bine la un momendat nu ai mai vrea sa faci nimic nou, nimic interesant.

    Insa nici precum artisti nu mi se pare un mod de viata(ne facem singuri suferinta si dureri si toate cele, oare zic bine sau exagerez)?

    Oare am dreptate?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.