Ridică ochii din monitor. Sau din ecranul tabletei, smartphone-ului ori de unde mai citești asta. Respiră adânc și privește în jur. Miroase profund și cu poftă și ascultă senin sunetele din jur. Încearcă să prinzi tot ce vezi, ce auzi, ce simți. Imortalizează-le pe toate, pentru o secundă, ca într-un ierbar. Când ești sigur c-ai reușit roagă-i pe cei din jurul tău să facă același lucru. Poate le vei părea nebun dar, dacă ai puțin noroc, 3-4-6 dintre ei, o vor face. Când sunt și ei gata, comparați-vă ierbarele. Comparați-vă realitățile așa cum le-ați captat. Nu-s la fel, nu? Realitatea ta este diferită
de a lor?
Realitatea așa cum o vezi tu cu ochii tăi, în acest moment este deformată. Privești în sus/ sau în jos de la momentul vârstei și înțelegi lucrurile într-o anumită măsură. Privești în sus/ sau în jos de pe piedestalul educației și categorisești într-un fel oamenii. Privești în sus/ sau în jos prin prisma salariului și judeci altfel vremurile pe care le trăiești. Privești în sus/ sau în jos la prietenii de lângă tine și le acorzi drepturi și obligații egale, până la prima greșeală.
Când vorbești despre politică sau economie, despre sânii femeilor sau lungimea bărbaților nu poți vorbi decât din ceea ce realitatea ta recunoaște și consimte. De aici înverșunarea, fermitatea convingerilor și tăria argumentelor. Nu-i nimic greșit în ele doar că-s ireale din punctul de vedere al celorlalți. Realitatea ta este deplasată, iarăși.
Realitatea în care trăiești tu nu poate fi decât diferită față de cea în care trăiesc eu. Avem vârste diferite, experiențe diferite, am urmat școli diferite, salariile noastre sunt diferite, prietenii noștri nu sunt aceeași, eu am iubit niște femei, tu poate niște bărbați, tu crezi într-un dumnezeu iar eu în cu totul altul. Poate vorbim și gândim uneori la fel. Poate râdem, bem și apoi vomităm exact la fel. Dar doar uneori.
Faci marea greșeală de a te lăsa păcălit în realitatea în care trăiești tu și cei apropiați ție. O declari adevărată, unică și te agăți de ea cu disperare. Te încrezi în ea și uiți să privești și în afara ei. Iar atunci când cei de lângă tine nu se comportă așa cum realitatea (ta) ar cere-o dai vina doar pe ei. Uitând că, de fapt, doar realitatea ta e greșită!