Nu vă plictisesc cu detalii despre însemnătatea spamului în viața noastră 2.0 de 
fiecare zi. Știți cu toții despre ce este vorba, despre beneficiile spamului și însemnătatea lui în ceea ce privește traficul de internet. Îl regăsiți zilnic în căsuța de email, în moderare la comentariile de la blog sau pur și simplu în căsuța cu poștă reală, de la bloc.
Zilele trecute am primit comentariul de mai jos. Pe care, deși era în spam, l-am tratat cu toată seriozitatea. L-am citit, l-am rumegat și pe când încercam să-i găsesc punctul slab … mi-am dat seama că nu prea se potrivea cu subiectul articolului la care ajunsese. Oricât de optimist am fost tot n-am reușit să-l leg în vreun fel de Optimism.
Aşadar, acolo unde nu e recunoscut un Tată unic al tuturor oamenilor, acolo nu e nici frăţie. Unde nu există frăţie, acolo e loc pentru o continuă ură, pentru nemulţumiri şi pentru vechea şi fatala competiţie în a face rău. De aceea eu cred că ambele revoluţii europene au început greşit, punând pe ultimul loc ceea ce trebuia să fie pe primul. Şi, când revoluţionarii atei mai pronunţau din când în când cuvântul frăţie, ei nu aveau în vedere adevărata frăţie, ci o frăţie utilitară, subînţelegând prin frăţie unirea oamenilor pe principiul cotei de asociat, organizată după principiul lor. Dacă însă acei conducători ai revoluţionarilor din ambele revoluţii europene ar fi pus ideea frăţiei pe primul loc, ei nu şi-ar fi făcut numele de ocară prin săvârşirea atâtor atrocităţi.
Ce să zic, hater cum mă știți, m-am înclinat respectuos pentru roboțelul care-a învățat o română atât de curată, logică și plină de diacritice. Mai ales gândindu-mă la cei peste 90% din bloggeri români care nu sunt în stare să dovedească că pot așa ceva. E bine ca măcar spameri au învățat română dacă cei care o folosesc zilnic n-o fac.