Week-endul trecut împreună cu colegii de la fabrica de castraveți am avut șansa de a ne exersa deschiderea către nou ca și reziliența la jocuri. Cadru organizat, îndrumători de înalt nivel, premisele erau îndeplinite.
Primul exercițiu s-a dovedit a fi una dintre piesele de rezistență ale zilei, pentru mine cel puțin. Aveam de împărtășit cu colegii noștri câteva lucruri, probleme, situații, întâmplări, evenimente, fapte despre noi, pe care aveam impresia că ei nu le știu.
Primul ne-a spus două dintre fricile lui.
Al treilea ne-a povestit despre ce-i place să mănânce.
A șaptea ne-a spus despre planurile ei de peste 5 ani.
A noua ne-a împărtășit una dintre plăcerile ei (ne)vinovate.
Al treisprezecelea ne-a spus că-i place galbenul.
Al paisprezecelea ne-a mărturisit un mare regret.
A optsprezecea ne-a împărtășit un vis pe care, probabil, nu și-l va îndeplini niciodată.
Al douăzecilea ne-a spus cum îi cheamă pe copiii lui și de ce.
A douăzeci și cincea a avut emoții prea mari.
Ultimul, cele de-al douăzeci și șaptelea se plictisise deja și a bălmăjit ceva ca să-i treacă rândul.
Niciunul dintre noi n-am răspuns corect. Și niciunul greșit. Fiecare dintre noi le-am dat celorlalți ce am crezut că ne reprezintă și că este interesant despre noi, pentru ei. Unii au ales să vorbească despre fricile sau greșelile lor. Sau despre cine sunt și cum ajuns așa. Despre unde vor să ajungă. Despre nimic sau doar despre nimicuri.
Acel exercițiu nu a fost un succes sau o reușită a celui care ne-a ajutat să-l facem. Acel exercițiu am fost noi, atunci, acolo!
DAR …
… ca în acel exercițiu am fost noi și luni și marți în alt loc și în alte condiții! Unii apăsați de greșelile altora sau de fricile lor. Alții galbeni și atât. Unele visătoare și cu mintea la mâine. Altele emotive sau înțepenite-n trecut.
Unii dintre colegii mei, câțiva, au spus că nu le-au plăcut exercițiile. Nici ăsta, nici cele de după. Poate pentru că erau despre ei? Despre ei și relațiile lor cu alții? Despre viață? Despre viața lor?
Buna Vali.
De obicei, atunci cand stam si ne uitam adanc in sufletul nostru, nu prea ne place ce vedem. De cele mai multe ori descoperim o alta persoana, pe care incercam din rasputeri sa o ascundem privirilor curioase ale celor din jurul nostru. Dar daca ne uitam mai bine, s-ar putea sa realizam ca ceea ce suntem, sau cum suntem in interior, ne place mai mult. Si realizand asta, putem face lucruri pe care in subconstientul nostru le-am dorit intotdeauna, dar nu am avut curajul necesar sa pornim pe drumul dorit.
Mult succes in autodescoperire! “Find your why” e o carte foarte interesanta 😊.
Exercițiile de genul ăsta sunt făcute să te scoată din zona de confort. Și poate nu vrei să faci asta cu niște oameni care nu sunt tocmai prietenii tăi. De asta poate că unii nici măcar nu au considerat efortul de a zice ceva. Ceea ce e un pic nepoliticos dar hey: atât s-a putut 🙂
Principiul exercițiului îl înțeleg. Dar ce ne facem când răspunsul la exercițiu este identic cu răspunsurile de zi cu zi? csf, ncsf 🙂