Acum mai bine de 6 luni am participat la un webinar de-al lui Andrei. Fără vreun follow up conștient în minte, dornic doar să aud o poveste de la un om care a trăit câteva faine, din curiozitate pur și simplu. Numele programului era: De la canapea la maraton, in 4 luni și în timpul prezentării sale, Andrei a reușit să-mi aprindă un beculeț. Unul singur! Despre ținta lui de 3.000.000 de pași pentru anul în curs. În condițiile în care eu abia aveam vreo 400k înfăptuiți.
Și aici începe povestea mea. Cu vestea bună că m-am dat jos de pe canapea. Și vestea proastă că nu am ajuns la maraton. N-am luat-o la fugă prin cartier dar, nici nu m-am mai dus să iau pâine cu tramvaiul.
Am crescut de la o medie de 3500 de pași pe zi în primele 3 luni, la una de peste 10500 în ultimele 3 luni.
Și dacă pentru primul milion a trebuit să adun pașii din ianuarie până-n august, pe cel de-al doilea l-am făcut în următoarele 3 luni. Noroc că anul ăsta se termină mai devreme decât de obicei 😛 că poate apucam să-l fac și pe al treilea.
Asta a fost CE-ul cu care mă mândresc aproape cel mai mult pe anul ăsta. Și da, răspunsul la CUM este: atât de simplu 🙂 Iar întrebarea DE CE este rezolvată de către cineva care, fără să știe, mi-a aprins un beculeț!