Am citit în ultimul timp două sau trei opinii despre ce mai înseamnă blogul în ziua de azi. Cum că blogul, acum la maturitatea lui de unealtă socială nu mai este un lucru personal. Definiția este perisată, maimuța a evoluat și nu mai are voie să scrie în nume personal. Părerile, simțămintele, poveștile și oamenii din viața reală nu mai au voie între păginile blogului. Poate, cel mult cosmetizate, cu numele schimbate și la persoana a III-a. Impersonal!
Tot la fel, de câțiva ani urmăresc cum se căznesc câțiva să ne arate despre cum blogul le pune pâinea pe masă. Și cum sunt ei cu mult mai buni, mai deștepți și mai frumoși din cauza asta. Mai ales, în comparație cu mine și ceilalți 99,5% de posesori de bloguri din lumea asta. Uitând că la ei este o meserie iar la (unii dintre) noi, decât o plăcere.
Aproape că m-a întrebat cineva de ce nu mai scriu pe blog. Aș fi vrut să râd, să trag un fum și să mai comand o bere și să-i explic. Cum oamenii își schimbă certitudinile aproape la fel de des ca șosetele, prioritățile se schimbă după cum vor ceilalți sau că lenea a raportat și anul ăsta recolte peste așteptări. Dar poate că nici măcar ăsta nu-i adevărat, cine să mai știe.
În rest, Horia-i cu folia și noi hai cu Victoria!