Ca orice unguroaică cât de cât respectabilă, Budapesta a considerat că dacă nu se lasă din prima o să mă impresioneze. M-a amăgit cu vorbele frumoase spuse pe seama ei și a încercat să mă păcălească pitită toată printre nori și stropi de ploaie. Nu m-a lăsat să-i cunosc dedesubturile și să-i întâlnesc minunățiile ascunse.
N-am putut s-o iau la pas pe străduțe simple, să-i cunosc oamenii, să-i simt aromele, să-i adulmec viața. N-a știut cum să arate ceea ce hulpavul turist din mine vroia.
Una peste alta, Budapesta mi s-a părut o combinație nereușită între Viena și Praga. Fără strălucirea, maiestuozitatea sau măreția primei și fără căldura, istoria și prestanța celei de a doua.
Nu mi-a plăcut Budapesta pentru că. Dar eu mai sper pentru data viitoare!