De fiecare dată când aud pe câte unul c-a avut noroc în viață simt cum mai moare o balenă albastră și-un aisberg se sinucide desprinzându-se de calota polară.
Nu există să ai noroc în viață. Pentru că viața ține (destul de) mult și norocul e pervers rău și, mai ales, nu-i deloc fidel. În plus, se știe că doar proștii au noroc în viață așa că nu știu de ce te-ai lăuda cu asta.
Noroc poate ai la loterie, o dată în viață. Noroc ai când pleci dimineața târziu de-acasă și, tocmai atunci, tramvaiul întârzie și el. Noroc se cheamă când ajungi spre dimineață beat acasă și reușești să nu-i trezești chiar pe toți din casă. Noroc să ai să nu te prindă când ai înșelat-o.
În viață n-ai noroc doar pentru c-ai prins trenul în care te afli. Pentru că, la fel de bine, poate ai ghinion că n-ai prins altul mai bun. Suntem o sumă de șanse ratate, de oportunități irosite, de circumstanțe nerealizate la fel de bine cum suntem o altă sumă de întâmplări fericite, probabilități adjudecate sau izbânzi aleatoare.
Uită-te-n urmă cu 5 ani și recunoaște cât din ceea ce-ai realizat în toți acești ani se datorează norocului și cât ție.
Norocul n-are ce căuta în ecuația vieții.