Masajul nu este o artă. Nici n-ar avea cum pentru că circuitul artelor este închis de niște mii de ani și nici măcar măria sa, 
cinematograful, nu este primit în această castă închisă. În plus, ceea ce lasă în urmă un maseur, oricât de spectaculos ar fi dispare ca și cum nici n-ar fi fost.
Masajul nu este o știință. Pentru că nu-i nici exactă, nici concretă, nici cuantificabilă, nici verificabilă. Experiențele diferă de la subiect la subiect iar repetabilitatea lor cu precizie de 100% este practic imposibilă. În plus, gândul că martorii fenomenelor sunt întotdeauna prezenți într-o ținută semi-nud nu știu câtă valoare adaugă.
Masajul nu este o joacă. Implică prea multă știință și se apropie prea mult de un act artistic să poată fi confundat cu o joacă. Sunt lucruri serioase care ies din buricele degetelor unor oameni și se răspândesc peste epiderma alunecoasă a altora. Sunt mușchi, tendoane sau cartilagii neștiute înviați de înghionteli, ciupituri sau împunsături atent studiate și intensiv repetate.
Masajul este o stare de bine. Și, de aceea, orice masaj este cu finalizare. Pentru că dacă nu simți finalul prin fiecare centimetru de piele se cheamă că n-ai avut noroc. Finalizarea o simți în cele 5 minute de după. Când trupul e atât de calm încât creierul refuză să gândească. Când ochii nu găsesc motive să se deschidă.
PS: Dacă aveți ocazia, nu ratați Hotel Wolf 2 care au, poate cel mai bun masaj de care am avut parte vreodată.